|
TEBA
Egiptul de sus a dat nastere celei de-a doua mari capitale a regatului
egiptean dupa circa un mileniu si jumatate de la unificare. Imbratisand
strans ambele maluri ale fluviului datator de viata, Teba a crescut, a
inflorit, si a infruntat doua deserturi, unul la rasarit, spre Marea Rosie
si altul la apus, Sahara nesfarsita. Cele doua pustiuri s-au impletit
strans cu religia, cu miturile, cu destinul si chiar cu originile
egiptenilor. Le-au incorsetat vietuirea pe malurile stramte dar rodnice ale
Nilului dar le-au asigurat si linistea, constituindu-se in tinuturi ce nu
puteau asigura vietuirea unor inamici. Intreaga aventura istorica
multimilenara a regatului egiptean s-a desfasurat pe axa nord-sud, strans
legata de capriciile sezoniere ale apelor ce cresteau sau scadeau misterios
la date fixe ale anului si care isi aveau originile legendare foarte
departe in interiorul lumii negre si salbatice. Lumea neagra din sud era
oprita de cataractele inspaimantatoare ale fluviului, cataracte pe care le
depaseau de obicei armatele faraonilor in expeditii de jaf si de
pacificare.
La nord, lumea asiatica cu intentii ostile trebuia sa strabata alte
tinuturi desertice si sa patrunda prin si pe marginea Deltei Nilului spre
valea lui infloritoare. Acolo inca din timpurile imemoriale ale faraonilor
legendari, egiptenii ridicasera tabere militare si fortificatii de aparare.
Cu toate acestea, cu foarte putine exceptii, toate nenorocirile si toate
devastarile s-au abatut asupra regatului numai pe aceasta ingusta cale,
singura punte terestra dintre Asia si Africa.
Valurile de nomazi, mai mult sau mai putin norocosi, au traversat Peninsula
Sinai sau nisipurile de la apusul Deltei si au provocat pagube imense
poporului de agricultori si constructori, izolat pe prelunga vale a
Nilului. Tocmai expunerea prea directa a Egiptului de Jos, a Deltei extrem
de bogate, a determinat probabil, nasterea unei capitale cat mai
indepartate de acele locuri, cu rol de cuiburi de rezistenta greu de atins
si greu de cucerit, in arsita zdrobitoare dintre deserturi. Teba a fost,
pur si simplu, un copil al Nilului, departata cu circa 800 de kilometri de
briza si curentii racorosi ai Mediteranei si coplesita de nisipurile
purtate de vanturi sufocante. La Teba oamenii si Nilul au infaptuit un
miracol. Nilul a dat Tebei hraan si viata iar oamenii au crescut-o si au
purtat-o spre nemurire.
Dintre toate capitalele lumii vechi Teba se poate compara numai cu
Babilonul, contemporan ei, si cu Roma de mult mai tarziu. In Egipt nu a
existat nici un alt oras care sa egaleze aceasta noua capitala, prin
maretia si grandoarea constructiilor arhitectonice.
Pe timpul Regatului Vechi, Teba era o asezare obscura. S-a afirmat in
istorie abia in timpul dinastiei a 11-a, cand dinastii locali ai Tebaidei,
cu resedinta la Teba, au trecut la unificarea statului dupa o perioada de
faramitare si de slabire a regalitatii. Sub dinastia urmatoare, a 12-a,
resedinta regala s-a mutat temporar spre nord, langa Oaza F |