|
Tara Romaneasca
Stat feudal romanesc, creat la inceputul sec. al XIV-lea intre
Carpati, Dunare, Siret si Milcov, prin unirea sub o singura autoritate a
formatiunilor statale din stanga si din dreapta Oltului, aparute in
perioada feudalismului timpuriu. Capitala Tarii Romanesti a fost, succesiv,
la Campulung, Arges, la Targoviste, la Bucuresti, prin alternanta, pana in
sec. al XVIII-lea, cand s-a fixat definitiv la Bucuresti.
Primul domn al Tarii Romanesti a fost Basarab I, care prin victoria
de la Posada (1330) asupra regelui Ungariei, suzeranul sau, a consacrat
independenta tarii, consolidata in timpul lui Vladislav I (Vlaicu).
Desavarsirea organizarii instutionale a Tarii Romanesti a fost realizata in
timpul lui Mircea cel Batran, cand Tara Romaneasca a cunoscut o insemnata
dezvoltare economica si politica. In timpul domniei lui Mircea cel Batran s-
a desavarsit si unificarea tarii, care cuprindea Muntenia, Oltenia,
Dobrogea, precum si ducatele Almasului si Fagarasului din Transilvania.
Primul atac asupra Tarii Romanesti a avut loc in timpul lui
Vlaicu,1369. Timp de aproape 150 de ani, independenta Tarii Romanesti a
fost mentinuta datorita victoriile obtinute de Mircea cel Batran, Dan al II-
lea, Vlad Tepes si Radu de la Afumati. Au inceput apoi, luptele antiotomane
incepute prin razboiul de eliberare condus de Mihai Viteazul, care a
obtinut un sir de victorii asupra turcilor, dintre care cea mai insemnata
a fost la Calugareni (1595). Mihai Viteazul a unit pentru o scurta vreme
(1600) sub autoritatea sa, cele trei tari romane: Tara Romaneasca,
Transilvania si Moldova. Acestea au fost marcate pe plan economic
(inceputul sec. al XVI-lea si sfarsitul sec. al XVII-lea) din cauza
cresterii domeniului feudal in dauna obstilor taranesti libere.
Un alt conducator important a fost Matei Basarab. A doua jumatete a
secolului al XVII-lea se caracterizeaza prin reluarea luptei pentru
scurtarea dominatiei otomane: Constantin Serban si Mihnea al III-lea au
initiat o armata impotriva turcilor in intelegere cu Gheorghe Stefan,
domnul Moldovei si cu Gh. Rakoczy al II-lea, princepele Transilvaniei, iar
Stefan Cantacuzino si Constantin Brancoveanu au initiat actiuni
diplomatice, indreptandu-si atentia spre Austria si Rusia.
Cel mai insemnat dintre domnii fanarioti a fost Constantin
Mavrocordat, care a realizat numeroase reforme, printre care suprimarea
servitutilor personale (1746). In urma prefacerilor economice, rolul
oraselor si al orasenilor a crescut, burghezia incepand sa se manifeste din
ce in ce mai puternic in viata sociala si politica. In 1821 a avut loc, sub
conducerea lui Tudor Vladimirescu, o puternica miscare revolutionara cu
caracter social si national. Desi infranta, ea a dus la inlaturarea
regim |