|
Stefan cel Mare
Domnia lui Stefan cel Mare, de aproape o jumatate de veac, este cel
mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodata tara n-a fost mai intinsa,
mai bogata si mai respectata; niciodata faima domnului ei n-a strabatut
atat de departe, provocand admiratia prietenilor si a dusmanilor; niciodata
nu s-au ridicat atatea lacasuri civile si bisericesti. Evident, nu a fost
numai lumina in cei patruzeci si sapte de ani de domnie. Pana sa-si asigure
tronul ravnit de atatia, Stefan a trebuit sa faca si compromisuri.
La inceputul lui aprilie 1457, intra in Moldova, pe valea Siretului, Stefan
feciorul lui Bogdan, cel ucis de catre Petru Aron. Avea cu el o oaste de
6000 de oameni, dati de Vlad Tepes. Cu aceasta oaste a reusit sa razbune
moartea parintelui sau si sa-si ia mostenirea. In lupta de la Dolhesti, pe
Siret, armata lui Stefan a invins iar Petru Aron a fost silit sa ia calea
pribegiei, in Polonia.
Tronul castigat cu sabia trebuia insa intarit. Astfel ca la 4 aprilie
1459 Stefan incheie un tratat cu trimisii regelui polon Cazimir, prin care
ii recunostea acestuia suzeranitatea si ii lasa stapanirea asupra
Hotinului. In schimb, polonii se angajau sa nu-i permita lui Aron sa se
apropie de hotarele Moldovei. Pentru a incerca sa-si recupereze tronul,
Aron a trecut in Transilvania. Acesta este motivul pentru care Stefan se
decide sa atace cetatea Chilia, aceasta poarta a Moldovei care era in mana
ungurilor. Prin cucerirea cetatii, Stefan urmarea nu doar un scop politic
(o lovitura data sustinatorilor lui Aron) ci si un scop militar si
economic. Chilia era impreuna cu Cetatea Alba cea mai buna aparare
impotriva turcilor. Ea reprezenta si un antrepozit comercial de prima mana
pentru ca aici se concentrau marfuri romanesti, unguresti, polone si
rasaritene, iar vama luata de pe aceste marfuri ar fi constituit un
important venit pentru vistieria Moldovei. In 1465 Stefan va reusi sa
cucereasca Chilia. Intre timp el reia de la poloni cetatea Hotinului.
Stefan a trebuit, in prima parte a domniei sale, sa plateasca tribut
lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Primul lucru care se
impunea, in campania impotriva turcilor, era scoaterea Munteniei din zona
acestora de influenta. Din acest motiv indepartarea din scaun al lui Radu
cel Frumos era inevitabila, si Stefan va urmari acest lucru timp de patru
ani de zile, din 1470 pana in 1474.
Conflictul a inceput prin pradarea si arderea Brailei, cel mai
insemnat port muntean. Ca o replica, turcii au trecut Nistrul in acelas an
si au pradat orasele din aceasta zona. Actiunea lor de cucerire nu a avut
insa succes deoarece Stefan fusese avertizat. Pentru a rezolva problema pe
care o avea cu Radu cel Frumos, Stefan a hotarat sa puna in locul acestuia
un protejat de-al sau, Basarab cel Batran. Lupta s-a dat langa paraul
Vodnau s |