|
Situl arheologic GERMISARA
Situl arheologic Germisara sa afla situat in partea de sud-vest a
Transilvaniei pe malul drept al raului Mures in imediata apropiere a
drumului ce lega in antichitate Colonia Ulpia Traiana Sarmisegetusa
(capitala Daciei romane) de Micia si Apulum.
Germisara cuprindea in antichitate castrul militar cu canabae, asezare
civila si termae-le.
Mamelonul de travertin si tuf calcaros pe care au fost identificate
termae-le are o forma aproape circulara cu diametrul de 90-95 m.
In perioada romana complexul a functionat in doua faze: una exclusiv de
suprafata si a doua in subteran si suprafata. In centrul mamelonului se
afla o cavitate naturala a activitatii apelor termale din subteran. In
antichitate, aceasta cavitate cu o deschidere la partea superioara de 18x12
m si o adancime maxima de aproximativ 7 m, avand o forma de palnie, era
plina cu apa termala.
In peregrinarile lor romanii cantonati in castrul de la Cigmau si
imprejurimi au descoperit acest "lac" si au constatat efectele benefice ale
apelor. Posibil ca intr-o prima etapa sa se fi scaldat chiar in interiorul
acestuia. Cu timpul au inceput amenajarea unei retele de canale de dirijare
a apei de la sursa spre bazinele sapate in pamant si captusite cu scandura,
ce se aflau la baza mamelonului.
Canalele au fost realizate prin cioplire direct in stanca locului, iar
in zonele unde acestea nu permitea, traseul a fost completat cu tegulae si
mortar anhidric sau scocuri din lemn. Pe aceste canale apa curgea prin
cadere. Din acest moment "lacul" devine un loc de cult, in interiorul lui
fiind descoperite peste 600 de monede de bronz si argint, o frumoasa
statuie a zeitei Diana, realizata din marmora de Bucova, altare votive
(dispuse candva in jurul cavitatii si prabusite ulterior in interior),
precum si opt placute votive din aur dedicate zeitatilor tamaduitoare si
protectoare ale apelor termale (Diana, Hygia si Nymphae).
Dupa mai multe fluctuatii ale nivelului apei in cavitate, fapt ce poate
fi constatat dupa formatiunile geologice de pe peretii cavitatii naturale,
aceasta s-a stabilizat la aproximativ 2 m sub nivelul initial. Solutia care
sa ofere utilizarea in continuare a bailor a fost cea de sapare a unei
galerii in sistemul de minerit (orientata nord-sud) si amenajarea acesteia
in functie de necesitati.
|