|
În statul medieval, principalele institu?ii erau monarhia, sfatul monarhului, adun?rile reprezentative, justi?ia, armata ?i biserica. Acestea au carcterizat statele – na?iuni care se constituie începând cu secolul al XIlea.
Atributele de suveranitate ale monarhului, în principiu, erau indivizibile, îns? erau divizibile în exercitarea lor, deoarece monarhii încredin?au, temporar ?i revocabil, o parte din prerogativele lor unor institu?ii formate din reprezentan?ii clasei dominante. Institu?iile respective î?i au originea în Imperiul Bizantin, dar ?i în regatul Carolingian, în acea Curte a regelui (Curia regis), format? din marii nobili care îndeplineau diferite func?ii. Aceast? institu?ie, în form? incipient? în timpul carolingienilor, se dezvolt? ?i se diferen?iaz? în raport cu evolu?ia societ??ii. Institu?ia, care se nume?te, în faza sa evoluat? Sfatul monarhului (Sfatul domnesc, Consiliul regal), pe lâng? tr?s?turile comune în diferite ??ri, mai cunoa?te ?i particularit??i în raport cu specificul societ??ilor respective. Competen?a acestui Sfat al monarhului era universal?: legisla?ie, justi?ie, administra?ie, finan?e, politic? extern? etc. Membrii sfatului erau numi?i de suveran dintre oamenii s?i credincio?i, din marile familii nobiliare, înal?i demnitari ?i speciali?ti în legisla?ie, finan?e, administra?ie, apar?inând, de regul?, or??enimii ?i burgheziei, îndeplinind diferite func?ii la Curtea monarhului. În primele secole ale evului mediu num?rul membrilor era mai redus, înmul?indu-se pe m?sura dezvolt?rii ?i a complexit??ii societ??ii. Atribu?iile sfatului erau numeroase ?i variate: a asista pe monarh la scaunul de judecat?, împreun? analizând procesele, îns? hot?rârea apar?inea monarhului; a dezbate problemele financiare, veniturile ?i cheltuielile ??rii; a hot?râ obliga?iile ??r?nimii fa?? de st?pânii nobili ?i fa?? de monarh; a participa la dezbaterea problemelor politice, interne ?i externe etc. Sfatul monarhului a avut un rol mai important sau mai modest în raport cu autoritatea puterii centrale (a monarhului). Când monarhia era mai puternic?, mai autoritar?, în timpul monarhiei centralizate ?i absolutiste, Consiliul era dominat de monarhie ?i, ca urmare, avea un rol mai modest, iar când monarhia era mai slab?, în timpul f?râmi??rii medievale ?i a regimului nobiliar, importan?a Consiliului era mai mare.
Func?iile din aparatul de stat central ?i local erau, în marea lor majoritate, permanente, purtând numele de oficii, al?turi de care existau ?i func?ii sau misiuni cu caracter temporar. Num?rul oficiilor a crescut necontenit atât ca urmare a amplific?rii structurii ?i activit??ii aparatului de stat, cât, mai ales, datorit? sistemului vânz?rii lor c?tre stat, practicat ca un mijloc de ob?inere a unor venituri suplimentare. Transmisiunea ereditar? a func?iilor cump?rate a fost legiferat?, în anul 1604, prin stabilirea unei taxe anuale, numit? la Paulette, dup? numele financiarului Paulet care a propus-o, echivalând cu 1/60 din valoarea oficiului respectiv ?i a pl??ii unei optimi din aceast? valoare cu prilejul transmisiunii.
Sfatul monarhului reprezenta aparatul administrativ prin care domnul conducea ?ara. Îns?, caracteristicile acestei institu?ii difer? de la o societate la alta. Astfel, în cadrul monarhiei franceze, regele avea un consiliu privat în care se luau deciziile de ordin politic (acest consiliu privat administra ?i finan?ele regelui – care erau controlate acum de o Camer? de Conturi). Tribunalele erau conduse de un sene?al numit de rege, care stabile?te sentin?ele împreun? cu un consiliu format din func?ionari regali. Un alt consiliu, condus de un cancelar, are competen?e de ordin juridic ?i administrativ, în timp ce Marele Consiliu func?ioneaz? ca o Curte suprem? de justi?ie. Membrii tuturor acestor instan?e – ca ?i to?i agen?ii for?ei publice – sunt reprezentan?i ai regelui. Absolutismul monarhic englez, care a început cu Henric VII, ?i a atins apogeul cu Elisabeta I a avut urm?toarele caracteristici: corpul de func?ionari ai regelui era în num?r redus, iar majoritatea membrilor justi?iei ?i administra?iei era compus? din persoane alese de rege; Henric VII ?i-a constituit un consiliu cu vaste competen?e, prin intermediul c?ruia monarhul guverna în toate sectoarele de activitate; o parte a consiliului era constituit în tribunalul regal – “Camera înstelat?” ; progresiv, Curtea regal? devine centrul vie?ii politice. În monarhia spaniol?, în domeniul politic, regele Ferdinand guverna prin intermediul unui consiliu regal, iar în Catalonia ?i Valencia, prin viceregi ?i prin adun?rile locale, respectând vechile institu?ii ?i
|