|
Agent Maria-Emanuela
clasa a VIII-a B
ROMANITATE SI CRESTINISM, COORDONATE ALE ETNOGENEZEI ROMANE
Sintem un popor prin excelenta romanic. Latinitatea constituie
caracterul esential al limbii noastre, al culturii, al constiintei noastre.
A fost stimulentul energiei noastre etnice, caruia ii datoram puterea de
supravietuire in lupta cu cele mai potrivnice vicisitudini ale istoriei,
capacitatea noastra de rezistenta, vointa de libertate si de unitate,
minunata noastra renastere spirituala din veacurile mai noi, nazuinta
noastra perpetua spre progres. Nu-i uitam nici un moment pe stravechii si
bravii nostri inaintasi geto-daci, pe care ii mostenim prin fiinta noastra,
prin strinsa legatura cu pamintul patriei noastre, - dar tocmai pentru ca
ei, primind limba latina si felul de viata roman, au asimilat cu
desavirsire valorile spirituale ale civilizatiei romane si ni le-au
transmis intr-o neintrerupta continuitate, noi le pastram si le cultivam ca
insusiri de capetenie ale neamului nostru.
Romanizarea atit de profunda si trainica a geto-dacilor
reprezinta un fenomen dintre cele mai surprinzatoare pentru istoricul care
nu are in vedere decit provincia traiana a Daciei, care, pina la parasirea
ei sub Aurelian, n-a durat decit cel mult 170 de ani si care nici n-a
cuprins intregul spatiu geto-dac, ci s-a limitat la interiorul
Transilvaniei, la Banat si la Oltenia. In realitate, insa, procesul
romanizarii s-a prelungit timp de secole dupa cei 170 de ani si s-a intins
mult peste marginile restrinse ale provinciei, acoperind tot spatiul nostru
carpato-danubian, la care in mod firesc se adauga Dobrogea. Toti geto-dacii
de pretutindeni s-au facut deopotriva romani, dind nastere poporului roman,
care formeaza o compacta unitate latina, in cuprinsul uneia si aceleiasi
patrii.
Unii invatati apuseni, nedumeriti de acest excelent succes al
romanismului tocmai acolo unde li se parea mai putin de asteptat, au
caracterizat aparitia poporului nostru latin ca "o enigma si un miracol".
Desigur "enigma" este in multe privinte, caci ne lipsesc atitea date
elementare asupra acelor vremuri, despre care n-au ajuns pina la noi decit
putine si prea sarace stiri. Dar prin "miracol" nu trebuie sa intelegem
decit o exclamatie metaforica, exprimind uimirea in fata contrastului
dintre maretia rezultatului: poporul roman si insuficienta cunostintelor
despre conditiile care l-au produs. Cum popoarele nu se nasc din
"miracole", ci din desfasurarea vietii reale, stiinta istorica se
straduieste de peste un veac sa explice "enigma". S-au emis fel de fel de
pareri, care isi au fiecare partea de contributie pozitiva la
reconstituirea unei interpretari juste - cu exceptia nascocirilor opuse
logicii si faptelor documentare, ca teza absurda a emigr |