|
Asupra religiei daco-geĺilor, informaĺiile cele mai ample le-a lăsat Herodot.
"Iată în ce fel se socot ei nemuritori: credinĺa lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred acelaći cu Gebeleisis. Tot în al cincilea an aruncă sorĺii, ći întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorĺul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredinĺându-i de fiecare dată toate nevoile lor.
Trimitere solului se face astfel: câĺiva dintre ei, aćezându-se la rând, ĺin cu vârful în sus trei suliĺe, iar alĺii, apucându-l de mâini ći de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori ći apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste vârfurile suliĺelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinĺaĺi că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaĺă. Când tună ći fulgeră, tracii despre care este vorba trag cu săgeĺile în sus, spre cer, ći îći ameninĺă zeul, căci ei nu recunosc vreun alt zeu afară de al lor".
După descrierea acestui sacrificiu ritual, Herodot vorbećte despre Zamolxis:
"După câte am aflat de la elenii care locuiesc în Hellespont ći în pont, acest Zamolxis, fiind om ca toĺi oamenii, ar fi trăit în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, câćtigându-ći libertatea, ar fi dobândit avuĺie multă ći, dobândind avere, s-a întors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viaĺă de sărăcie cruntă ći erau lipsiĺi de învăĺătură, Zamolxis acesta care cunoscuse felul de viaĺă ionian ći moravuri mai alese decât cele din Tracia, ca unul ce trăise printre eleni ći mai ales alături de omul cel mai înĺelept al Elladei, lângă Pythagoras, a pus să i se clădească o sală de primire unde-i găzduia ći îi ospăta pe cetăĺenii de frunte; în timpul ospeĺelor, îi învăĺa că nici el, nici oaspeĺii lui ći nici urmaćii lor în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururea, vor avea parte de toate bunătăĺile. În tot timpul căt îći ospăta oaspeĺii ći le cuvânta astfel, pusese să i se facă o locuinĺă sub pământ. Când locuinĺa fu gata se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene, unde stătu ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinći de părere de rău după el ći-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăći în faĺa tracilor ći aća îi făcu Zamolxis să creadă în toate spusele lui".
|