|
Cele mai flagrante falsuri, minciuni prin omisiune, deformari ale
istoriei romanilor se afla in partile referitoare la relatiile romano-
ruse si romano-sovietice.
Este limpede pentru oricine ca, in absenta unei autoritati
supranationale permanente de constrangere, principiile si normele
dreptului international - rod al efortului comun al statelor si
organizatiilor internationale - se aplica datorita vointei politice a
statelor, constituind una dintre manifestarile concrete ale suveranitatii
si egalitatii suverane a acestora.
Astfel, daca parintele marxismului "modern", V.I. Lenin, nu avea
cuvinte magulitoare la adresa dreptului international, pe care il
considera "o simpla vibratie a aerului lipsita de sens", intrucat nu
dispunea de un aparat tip CEKA de constrangere, urmasii sai la Kremlin au
resimtit din plin izolarea Rusiei Sovietice timp de aproape 15 ani de la
instaurarea regimului comunist si, dand dovada de realism si vointa
politica, au reintrat pe arena diplomatica europeana si au actionat...
Desi n-a parasit nici o clipa ideea instaurarii comunismului in
Europa si in lume, URSS depune eforturi si reuseste sa intre in Liga
Natiunilor, adera la Pactul Briand-Kellogg, adoptat in 1928 (care
interzice razboiul ca instrument de reglementare a litigiilor
internationale), si actioneaza decisiv in directia adoptarii conventiilor
pentru definirea agresiunii, a Conventiilor Litvinov-Titulescu cum le-a
definit cunoscutul om politic si jurist francez Paul Bastid, semnate la
Londra, in martie 1933.
Este cunoscut ca documentele semnate la Londra se constituie intr-
un corolar al Pactului Briand-Kellogg in sensul ca interzic nu numai
razboiul, ci si agresiunea, intr-o incercare de a asigura popoarelor
intangibilitatea teritoriilor nationale si inviolabilitatea frontierelor.
Ele contin si celebra definitie a teritoriului, prin care se intelege
"teritoriul pe care o tara il are azi sub stapanire" (in cazul Romaniei
este vorba si de provinciile care au fost incorporate sau unite cu tara
in anii 1913 si 1918, si anume Cadrilaterul, Banatul, Transilvania,
Bucovina si Basarabia).
In acest context, este important sa se reaminteasca declaratia
lui Litvinov care, la un dejun oferit in cinstea sa, la 8 martie 1933, la
Londra, a tinut sa sublinieze... vointa politica a tarii sale, care,
semnand (o data cu Romania - n.a.) Conventia privind definirea
agresorului, a demonstrat ca e "lipsita de orice dorinta de expansiune
teritoriala in afara de teritoriile fixate (prin Pacea de la Versailles)
si nu are nici un interes sa promoveze razboiul, ci, dimpotriva, sa-l
evite".
Este, de asemenea, de observat ca majoritatea tratatelor de
alianta, neagresiune, arbitraj, conciliatiune (indiferent de denumirea
lor), care in perioada interbelica au avut ca obiect de reglementare
aspecte care tin de dimensiunea politica, au evitat sa contravina
principiilor neagresiunii si interdictiei folosirii fortei si a
amenintarii cu |