|
O dictatura absolut inumana
In Romania esecul comunismului a fost cel mai socant,
dezastrul economic cel mai adanc si conditiile de trai cele mai
inumane. Natura eratica a procesului luarii deciziilor, gustul
pentru proiecte economice grandioase si adularea deliranta a
conducatorului si a ideilor lui irationale au sfarsit prin a impinge
tara la dezastru si au nascut o societate monstruoasa, in care
supunerea si frica au luat locul demnitatii, iar minciuna pe al
adevarului. Umilinta, lipsurile si opresiunea s-au adunat, fara ca
un sfarsit, oricare ar fi fost el, sa fie intrevazut.
Cu timpul, in Occident se punea, din ce in ce mai insistent, o
intrebare: "Care este punctul limita?" De la oameni de rand la
experti, toti se intrebau cata suferinta vor mai indura romanii pana
sa se revolte si sa se elibereze. Nimeni nu putea da un raspuns. De
multe ori se credea ca oamenii au ajuns la limita suportabilului,
dar curand incepea sa para ca o asemenea limita nu exista. Toata
lumea era surprinsa aparenta inertie si pasivitate a romanilor, un
palid raspuns gasindu-se in istoria, psihologia sociala sau
realitatea dura a vietii cotidiene a natiunii.
In anii 70 si 80 s-au facut eforturi intelectuale de a se gasi
particularitatea regimului Ceausescu. Pentru unii, era Stalinism
primitiv. Altii adaugau o tenta de traditie bizantina la
totalitarismul communist classic, iar o a treia categorie vorbea de
o societate - erzats, de pseudo-orice, inclusive un pseudo-neo
stalinism[1] .
Optiuni ce au dus la dezastru
Regimul Nicolae Ceausescu a infaptuit o politica economica menita
sa industrializeze Romania intr-un timp scurt, fara nici o
preocupare pentru nevoile reale ale tarii sau sacrificiile umane.
Asa numita rata a acumularii (procentul din venitul national
reinvetit in economie) era mentinuta constant la un nivel excesi de
ridicat, de aproape 30%, pentru a pastra un ritm inalt de crestere
economica. Prioritatile si obiectivele economice erau stabilite
arbitrar, avand la baza mai degraba inclinatiile si preferintele
personale ae conducatorului si ale sotiei sale. Obsesia stalinista a
dictatorului privind industria grea ca obiectiv prioritar l-a facut
sa dezvolte cu orice pr |