|
Pr?busirea Imperiului Roman de Apus ?i stabilirea triburilor germanice în provinciile acestuia au creat premisele social-economice ?i politice necesare organiz?rii statale la germanici ?i înlocuirii Imperiului Roman cu regate romano-germanice sau barbare. Spre deosebire de conceptul roman, care considera statul o institu?ie public?, res publica, ?i pe locuitorii s?i cet??eni, cives, conceptul germanic socotea statul o st?pânire cu caracter patrimonial, dobândit prin cucerire, regele fiind ?eful unui grup de invadatori.
Regele conducea în primul rând familia sa, compus? din copii, rude, sclavi de pe domeniile asupra c?rora î?i exercita st?pânirea. Era urmat de înso?itori, compagnons, oameni liberi, uneori de rang nobil. „Tov?r??ia” (compagnonnage) era adesea înt?rit? printr-o fr??ie jurat? (franternité juré)1 care implic? consecin?ele unei înrudiri naturale. Exista, de asemeni, ?i înrudirea de sprijin. Cei ce se uneau prin aceste leg?turi î?i datorau protec?ie, atunci când prietenia era conceput? ca o paternitate; ?i ajutor pân? la sacrificiul superm, cand prietenia era în?eleas? ca o filia?ie sau o fr??ie. Misiunea politic? a regelui era aceea de „?ef al poporului”, iar regalitatea, dup? cum scrie Guizot, reprezenta o putere sui generis, superioar? celorlalte2.
Prin cucerirea Galiei romane de c?tre franci s-a constituit ?i consolidat Regatul franc, care sub dinastia Merovingienilor ajunge cel mai puternic regat din Europa Apusean?. Clovis (481-511) este un mo?tenitor al regilor de la Soissons, care î?i l?rge?te prin cucerire statul ?i care î?i ob?ine legitimitatea prin recunoa?terea oficial? a împ?ratului roman de la R?s?rit.
Preluând o parte din institu?iile ?i func?ionarii fostului imperiu, noile regate au adoptat ca alfabet ?i limb? oficial? scris? limba latin?. P?strând titlul de rege al francilor, ace?ti regi adaug? titlurile romane de prin? ?i de om ilustru. Titlul de Maiestate a apar?inut împ?ra?ilor de la Constantinopol, dar treptat regii franci ?i l-au însu?it. Ei adopt? însemnele imperiale: coroana de aur, tronul, sceptrul, hlamida ?i tunica de purpur?. Organul central de cârmuire r?mâne curtea regal? sau palatul regal. Acest palat avea un caracter itinerant, fiind stabilit succesiv în „capitalele” regatelor france: Paris, Orlčans, Soissons etc. Monarhul era seniorul unui num?r mare de vasali. În cadrul rela?iilor vasalice, monarhii aveau o calitate întreit? fiind st?pânitori de întinse domenii funciare, vârf al „piramidei vasalice” ca senior suprem ?i suveran al ??rii. Într-o epoc? în care st?pânirea funciar? constituia bog??ia esen?ial?, iar mijloacele de guvernare ale seniorilor proveneau, cu prec?dere, din resursele materiale, umane ?i militare ale propriilor domenii, autoritatea efectiv? ca suveran era corelat? cu puterea de senior funciar. Suveranul nu putea fi vasalul nim?nui, datorit? calit??ii sale de ?ef de stat ?i de monah de drept divin.
|