|
TRAGEDIA GREACA
Eschil
Se stie ca teatrul grec s-a nascut din imnurile - cantate in cor - in
cinstea lui Dionisos, venerat de tarani ca divinitate ocotitoare a viilor,
livezilor si ogoarelor roditoare. La sarbatorile lui Dionisos, dupa
ritualurile ceremoniale menite sa obtina din partea zeului recolte bogate,
urmau petreceri cu cantece si dansuri. Cantaretii, purtand masti de tap
(care in limba greaca se numeste "tragos", de unde cuvantul "tragedie" -
"cantecul tapilor", infatisau fapturile legendare de sileni si satiri,
prietenii lui Dionisos. Condus de un "corifeu", corul intina imnuri de
lauda, intrerupte de naratiunea unor episoade din viata zeului. Apoi corul
s-a impartit in doua semicoruri cantand alternativ, in frunte cu doi
corifei care-si dadeau raspunsuri unul altuia. In momentul cand unul din
coristi a raspuns corului si corifeilor prin cuvinte atribuite zeului, ca
si cand el insusi ar fi fost Dionisos, in acel moment a aparut de fapt
primul actor. Faptul (legat de numele poetului semilegendar Thespis) s-a
petrecut cand Pisistrat, tiranul Atenei, a organizat aici cele dintai
spectacole teatrale, in anul 534 i.Hr.
De acum inainte drumul teatrului era dechis. In curand, legenda lui
Dionisos va fi inlocuita cu subiecte luate din trecutul istoric sau
legendar al "oamenilor", vor aparea mastile reprezentand tipuri umane,
coristii si actorul vor urca pe o estrada spre a fi vazuti de public si, in
fine, Eschil va introduce al doilea actor.
Corul - acest sambure originar din care s-a nascut tragedia -
reprezenta "vocea poetului" sau glasul constiintei cetatenesti a
publicului. Prin cuvintele sale (uneori recitate, alteori cantate), corul
dadea explicatii asupra antecedentelor sau asupra faptelor ce urmau sa se
desfasoare pe scena. Corul era un fel de "actor colectiv" care, prin
interventiile si dansurile sale mimice de mare expresivitate, sporea
estetica, grandoarea si drmatismul spectacolului.
Sensul social inalt al tragediei grecesti apare pentru prima data, in
toata forta sa, la Eschil (526 -456 i.Hr.).
Luptator la Maraton si Salamina, unde grecii au invins colosul persan,
Eschil a fost martorul ocular al celor mai grele dar si mai glorioase
momente ale tarii sale. In cei 71 de ani ai vietii, Eschil a scris peste 90
de tragedii si drame cu satiri si a cunoscut 13 triumfuri la concursurile
teatrale. Ni s-au pastrat numai 7 tragedii eschiliene, in fruntea carora
stau "Prometeu inlantuit" si trilogia "Orestia", singura trilogie completa
pe care ne-a lasat-o antichitatea.
In "Poetica" sa Aristotel subliniaza marile merite ale lui Eschil, de a
fi introdus al doilea actor si de a fi micsorat in importanta corul.
Astfel, Eschil a redus lirismul tragediei, a pus accentul pe dialogul
actorilor si deci a dat tragediei |