|
Reabilitarea si rolul kinetoterapiei
in cadrul ei
Tinca Lucian
Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport
Sectia Kinetoterapie
Masterat
Anul I
Kinetoterapia reprezinta unul din mijloacele fundamentale pe care se
bazeaza reabilitarea deficientilor motori.
Din punc de vedere etimologic "reabilitarea" provine de la termenul
latin "habilitas-atis" care se traduce prin "abilitate", "dexteritate".
Abilitatea reprezinta o calitate psihosomatica indispensabila care permite
individului sa se adapteze la conditiile mediului inconjurator, sa devina
util societatii din care face parte si sa obtina un minimum necesar de
confort si satisfactii.
Din cauza faptului ca o serie de factori nocivi pot produce pierderea
partiala sau totala a acestei calitati si a aparut necesitatea de a se
realiza un sistem complex de asistenta medico-sociala, capabil sa
recupereze social individul afectat.
Acestiu sistem de asistenta i se acorda - pe drept cuvant - denumirea de
reabilitare.
Reabilitarea - ca forma moderna de asistenta medico-sociala -
urmareste unificarea conceptiilor terapeutice si centralizarea lor,
conlucrarea tuturor specialistilor, cu scopul realizarii unei terapii
cursive, care sa aiba un efect tonic, mentinand o stare psihica normala a
deficientului.
La baza reabilitarii stau doua premize esantionale pe care intreaga
societate trebuie sa le accepte, ele putand fi enuntate ca "lozinci" de
convietuire sociala cu deficientii motori.
Prima premiza: "Fiecare individ normal este un invalid potential". Starea
de sanatate deplina nu da dreptul oamenilor de a-i considera pe semenii lor
infirmi rebuturi sociale.
A doua premiza: " Nu exista invalizi, ci exista numai semeni de ai nostri
care se considera ca atare din cauza greselilor noastre". Ea se refera la
efectul atitudinilor noastre asupra tonusului psihic al infirmului. Intr-un
mediu adecvat, unde gaseste sprijin si intelegere, infirmul nu se va mai
considera ca atare.
Sfera conceptului de reabilitare apare extrem de vasta si are
implicatii si rezonante sociale multiple.
Vazuta sub aceasta forma, reabilitarea se transforma dintr-o obligatie
medicala intr-una sociala.
Reabilitarea reprezinta o forma de asistenta medico-sociala complexa,
dar - in acelasi timp - unitara in conceptie, care se desfasoara continuu
si are ca scop final reintegrarea in societate a deficientilor.
Unele tari din Europa au adoptat termenul de readaptare, considerat
mai apropiat ideii de redare a deficientului unui mod de viata util
societatii.
Scoala franceza adopta termenul de reeducare, deoarececel de reabilitare se
refera, in special, la actiunea de reeducare a infractorilor.
Mijloacele reabilitarii:
1. Recuperarea medicala
2. Readaptarea psihica
3. Educarea si reeducarea profesionala |