|
RAZBOIUL RECE
Expresia "razboi rece" apare pentru prima data dupa al doilea razboi
mondial si e necesar a-I cunoaste intelesul. Pornind de la contrariul sau,
"razboi cald sau fierbinte" (care ar trebui sa fie cel intretinut cu
armele, pe campul de lupta), razboiul rece devine cel al nervilor
(macinator si el intr-un anumit fel de vieti omenesti), cum a fost si
"razboiul de pozitii" ( de transee ) din primul razboi mondial pe frontul
de vest.
Desi nu departe de acest inteles, originea razboiului rece trebuie cautata
in ingrijorarea de care au fost cuprinse marile puteri occidentale (S.U.A.,
Anglia, Franta, Germania Occidentala) fata de cursul politicii din tarile
unde s-au instaurat dictaturi totalitare, ca expresie a extinderii sferei
de influenta sovietica. Aliatii de pana mai ieri, americanii, englezii si
sovieticii, s-au trezit astfel in fata unor adversari de neimpacat. Acestea
vor lua chipul razboiului, dar nu cu arma, deoarece aliatii erau legati de
tratatele de pace si de conditiile stabilite prin ele, ci folosind cai
politice si diplomatice.
Acest soi de razboi ciudat a si fost inaugurat nu printr-o lovitura de
tun, ci printr-un discurs care, fiind deschizator de drum al unei noi
orientari occidentale, ar putea ramane, daca nu celebru, cel putin foarte
cunoscut. Este vorba de discursul rostit de Winston Churchill in 1946 in
localitatea Fulton din S.U.A., prin care atragea atentia asupra pericolului
in care se aflau democratiile occidentale, pe punctul de a fi inghitite de
comunism, si propunea o stransa alianta anglo-americana pentru a le apara.
Santajul cu bomba atomica nu putea servi atunci manierei in care "batranul"
politician englez vedea rezolvata situatia. Mai ales ca sovieticii
dispuneau si ei de aceasta teribila arma.
Politica ofensiva, de amenintari, nefiind recomandata, alternativa aleasa
conducea spre defensiva. Astfel, pentru a evita instaurarea unor regimuri
"democrat-populare" (comuniste) in Turcia si Grecia si, totodata, pentru a
nu pierde influenta in bazinul rasaritean al Mediteranei, S.U.A. acorda un
ajutor de 400 de milioane de dolari acestor tari prin asa-numita Doctina
Truman. In acelasi scop, prin Planul Marshall, care a constituit un mare
succes economic, politic si diplomatic, in anii 1948-1951 S.U.A. acorda
ajutor economic statelor occidentale in vederea refacerii lor. Cat priveste
Germania, ajutorul a cuprins partea de vest a Germaniei, dupa ce, ca
rezultat al reorganizarii zonelor de ocupatie, s-au format in 1949 cele
doua Germanii: Republica Federala Germana si Republica Democrata Germana.
Tot din politica razboiului rece fac parte si blocurile militare ce se
formeaza in diferite parti ale lumii sub conducerea S.U.A. La 4 aprilie
1949, ministrii de externe ai S.U.A., Angliei, Canadei, Frantei, Italiei,
Belgiei, Olandei, Luxembourgului (Benelux), Danemarcei, Islandei,
Portugaliei semneaza la Washington un tratat numit Organizatia Tratatului
Atlanticului de Nord (N.A.T.O.). In |