|
Veteranii reprezinta, dupa administratie si armata, un al treilea
factor cu "actiune vizibila" si un prim factor care actioneaza liber in
vederea romanizarii spatiului daco-moesian. Iesiti din cadrul armatei dupa
indeplinirea stagiului, ei se bucura "de o deosebita pretuire in sanul
societatii".
O parte dintre veterani insa nu parasesc tabara. Datorita experientei
lor, sunt retinuti cu anumite scopuri militare. Practic, acestia se
organizeaza ca evocati (slujitori de elita pe langa comandantul unitatii si
alti ofiteri de grad mai mic); uneori, numarul lor ajunge pana la a zecea
parte dintr-o legiune.
Cei care parasesc tabara legiunii primesc in jur de 3000 de dinari
si, fiind cetateni romani, ocupa diferite functii municipale si
administrative; asemenea cazuri, cum vom arata mai jos, sunt confirmate
epgrafic la Drobeta. Veteranii din trupele auxiliare primesc si ei
cetatenia romana, daca nu o aveau deja, obtin dreptul de a se casatori in
provincia pe care au aparat-o; in cazul lor, rasplata baneasca este
insotita de improprietarirea cu pamant.
Pretutindeni in spatiul daco-moesian, veteranii se afirma prin
spiritul de disciplina, stiinta de carte si ordine, contribuind, astfel, in
mod nemijlocit, la romanizarea autohtonilor.
Colonistii, prin numarul lor impresionant, constituie un alt factor
hotarator care actioneaza liber in vederea romanizarii spatiului daco-
moesian. In mod special Dacia Traiana, una dintre ultimele provincii
infiintate la hotarele Imperiului Roman, colonizarea masiva este organizata
de stat. Adusi "din toata lumea romana pentru popularea oraselor si
cultivarea ogoarelor, caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma
lungului razboi cu Decebal" (Eutropius, Breviarum ab Urbe condita),
colonistii actioneaza in domeniul agriculturii, mineritului si
mestesugurilor. Originari in mica masura din Italia, nascuti, indeosebi, in
provinciile Hispania, Galia, Noricum, Pannonia, Illyricum, dar si in cele
din Asia Mica sau nord-vestul Africii, toti acesti colonisti sunt
latinofoni. Asemanator veteranilor, vorbesc latina populara, atat intre ei,
cat si in relatiile cu autohtonii, denotand o convietuire activa.
De la inceput, altauri de vechi comunitati agricole si protourbane
locale, apar asezari de tip roman. Cele mai timpurii sunt cunoscute
canabae, intemeiate pe langa fortificatii. Asemenea asezari sunt atestate
in preajma castrelor de la Bumbesti si Racari, pe valea Jiului; Jidava, pe
limes-ul Transalutanus; Durostorum, cu extindere pana la Ostrov; Troesmis
in valea Dunarii. Tot in prejma fortificatiilor romane sunt intemeiate
structuri teritoriale denumite pagus.
Reprezentative pentru noile forme de habitat sunt asezarile intitulate
vicus. Intre alte asemenea asezari, atestate de izvoarele epigrafice |