|
Dialogul "Republica" este exemplar în ceea ce prive?te teoria lui Platon despre stat ?i despre ideea de dreptate. Republica sau Politeia nu înseamn?, la Platon, stat, ci forma de guvernare. Principala componenta a dialogului este cea social-educativ?. În "Cuvânt prevenitor" la acest dialog, Constantin Noica scrie: "Cine nu vrea sau nu e în stare s? slujeasc? cetatea dep??ind-o, s-o slujeasc? integrându-se în ea".
Temele mari ale dialogului sunt: dreptatea ?i nedreptatea, necesitatea moral? pentru stat ?i pentru individ de a-?i întocmi via?a dup? dreptate, precum ?i principiul bunei rânduieli a societ??ii.
Platon vede statul ca pe o persoan? moral? ?i va ar?ta natura ?i efectele imediate ale drept??ii: statul în care domne?te ideea de dreptate (virtute) e fericit, reciproca fiind adev?rat?.
Dialogul se deschide tocmai cu discu?ia despre ideea de dreptate (c?r?ile I ?i II ). Socrate discut? cu cei patru interlocutori, printre care Glaucon ?i Adeimantos, fra?ii lui Palton, despre ce este , sau ce poate fi, dreptatea. Platon are aici în vedere întemeierea statului ideal ?i condi?iile în care un astfel de stat este posibil, ajungând la concluzia c?, pentru a putea exista, statul trebuie s? fie cl?dit pe ideea de dreptate. Când Socrate ridic? ideea "Ce este dreptatea ?", pe el îl intereseaz? ce este dreptatea în ea îns??i, iar nu ce este în raport cu altceva. Sunt oferite mai multe defini?ii: dreptatea este îndatorirea de a spune adev?rul; dreptatea este dreptul celui mai tare; a ace nedreptatea e mai bine decât a o suferi; dreptatea înseamn? a înapoia cuiva un lucru pe care l-ai împrumutat de la el.
Socrate obiecteaz? în acest caz ?i spune c? nu se pot înapoia armele unui om care, între timp, a înnebunit ?i nici a-i spune adev?rul despre starea sa nu este drept.
O ultim? defini?ie a drept??ii este aceea c? ar folosi celui mai tare, a?a-zisa defini?ie mercantil? a drept??ii.
Nemul?umit de multiplu, atâta vreme cât el vrea unul singur, Socrate conchide: "Nu m-am ales cu nimic din convorbirea aceasta".
În acest fel se închide Cartea I. Cartea a II-a continu? tema drept??ii ?i vorbe?te despre na?terea statului pe baza ideii de dreptate. Aici apare ?i mitul lui Gyges, sintetizat în final. Platon se întreab? acum dac? este s? fii mai bine drept decât nedrept, r?spunsul urmând dou? extreme: egoismul absolut (Glaucon ?i Adeimantos) sau dreptatea ?i binele ca form? de conduit? (Socrate). Glaucon afirm?: "Conform cu natura, a s?vâr?i nedreptate e un bine, a o suferi e un r?u. Dac? exist? cineva care e drept, e a?a numai din necesitate, ?i nu de bun? voie". Aceea?i p?rere o
|