|
Neurologia in cautarea lui Dumnezeu
In zilele noastre, in era stiintelor exacte, a telecomunicatiilor si a
calatoriilor spatiale, in era rationalitatii, de ce Dumnezeu nu a disparut?
De ce fiintele umane-chiar si cele mai sofisticate si mai educate-se mai
agata inca de acele credinte despre care asertiunile de baza ale stiintei
afirma ca sunt irationale? De ce aceasta forma de religie a oamenilor?
Exista oameni de stiinta care afirma ca raspunsurile pot fi gasite
chiar in natura mintii noastre, in arhitectura neurologica a creierului
uman. Ei cred ca cercetarea creierului ar putea elucida natura experientei
mistice, importanta ei in evolutia speciei si importanta conceptului de
Dumnezeu in supravietuirea speciei. In ultimii ani asistam la un efort al
oamenilor de stiinta de a intelege mai bine experientele religioase, de a
le masura si chiar de a le reproduce. Folosind tehnologia imagisticii
medicale prin rezonanta magnetica, cercetatorii incearca sa exploreze ceea
ce misticii numesc nirvana, sau ceea ce crestinismul numeste "starea de
gratie". Oamenii de stiinta se intreaba daca spiritualitatea poate fi macar
partial explicata in termeni de retea neuronala, neurotransmitatori si
chimie cerebrala. De cativa ani, cercetatorii incep sa adere la o noua
disciplina care a primit chiar si un nume: "neuroteologie": studiul
mecanismelor cerebrale implicate in fenomenele de credinta religioasa.
Foarte multi psihologi au afirnat ca religia este in intregime o
inventie psihologica a oamenilor-nascuta din confuzia si teama a ceea ce nu
puteau intelege-pentru a-i putea ajuta sa faca fata greutatilor vietii si
pentru a-i asigura ca exista viata dupa moarte. Dar cercetatorii americani
Andrew Newberg si Eugene d'Aquili ofera o noua explicatie, in acelasi timp
profund simpla si precisa din punct de vedere stiintific: impulsul religios
este inradacinat in biologia creierului uman.
Newberg si d'Aquili isi intemeiaza aceasta concluzie pe o cercetare pe
termen lung a functionarii si comportamentului creierului uman.
Ei au scanat prin imagistica medicala pe baza de rezonanta magnetica
creierele unor meditatori budisti si ale unui grup de calugari franciscani
in timpul rugaciunilor si meditatiei. Cei doi cercetatori au descoperit ca
meditatia spirituala foarte profunda provoaca o alterare in activitatea
creierului. Cu alte cuvinte, ceea ce budistii numesc "a fi una cu
universul" iar calugarii franciscani descriu ca fiind prezenta reala a lui
Dumnezeu nu este o iluzie, nici o experienta psihologica subiectiva, sau o
inchipuire a subiectului. Este un lant de evenimente neurologice succesive
distincte care pot fi observate in mod obiectiv, inregistrate si chiar
fotografiate.
In cartea lor "Why God won't go away", Newberg si Aquili isi
argumenteaza teoriile, aducandu-si contributia pretioasa la formarea unei
noi stiinte: neuroteologia. Intrebarea ultima a oamenilor de stiinta care
se preocupa de neuroteologie este daca religia este doar un |