|
NAPOLEON I BONAPARTE
Napoleon I Bonaparte (1769-1821), general si om politic din timpul
revolutiei franceze, proclamat imparat al Frantei (1804-1814 si 1815).
Napoleon s-a nascut la Ajaccio, in Corsica, in familia unui nobil saracit.
Intre 1779 si 1785 a urmat scoala militara din Brienne si Scoala superioara
militara din Paris. Preocupat de principalele probleme politice si
ideologice ale timpului, el si-a insusit ideile marilor filozofi si
literati ai secolului al XVIII-lea. In timpul revolutiei burgheze (1789-
1794) s-a remarcat la sediul Toulonului (septembrie-decembrie 1793), ocupat
de englezi, dupa recucerirea caruia a fost avansat la gradul de general de
brigada. Cazut in dizgratie dupa lovitura contrarevolutionara de la 9
termidor (27 iulie) 1794 din cauza legaturilor pe care le avusese cu
Robespierre, s-a ridicat din nou, in urma reprimarii rascoalei regaliste
din 1795, fiind numit general de divizie, general-sef al armatei din
interior si apoi comanadant al armatei din Italia (1796). Campania din
Italia (1796-1797), in timpul careia a repurtat victoriile de la
Montenotte, Lodi, Arcole, Rivoli, i-a pus in evidenta marile sale calitati
de comandant militar, iar pacea incheiata de el la Campo Fermio (1797), pe
cele de om politic. Directoratul caruia ambitiile politice ale lui Napoleon
ii primejduiau pozitia, a aprobat planurile acesteia de a ataca Anglia in
colonii sau de a-i taia drumurile la ele, printr-o campanie in Egipt. Din
timpul acestei campanii (1798-1801) a ramas celebra batalia de la piramide,
in care armata franceza a infrant armata mamelucilor. Afland de criza
politica a Directoratului, Napoleon a revenit in graba in Franta (1799) si
a organizat lovitura de stat de la 9 noiembrie (18 brumar) 1799, instaurand
un regim de dictatura militara in folosul marii burghezii, intai sub forma
Consulatului, iar de la 18 mai 1804 sub forma Imperiului. Regimul
constituit de Napoleon a mentinut si a consolidat cuceririle revolutiei,
care consacrau puterea politica si economica a burgheziei; drepturile si
libertatile democratice au fost insa mult limitate prin ingradirea
libertatii presei, a libertatii cuvantului si intrunirilor. Napoleon a
stimulat dezvoltarea industriei franceze, a comertului si a finantelor
(prin crearea in 1800 a Bancii Frantei, instituirea de tarife
protectioniste etc.). Sub directa lui indrumare s-au redactat codurile
civil (1804) si penal (1810), care consfinteau baza juridica a noilor
relatii, burgheze, din Franta, inlocuind inegalitatea dupa origine prin
inegaliatatea dupa avere. Acestea au fost luate ca model de legislatia
multor tari in care au triumfat revolutiile burgheze. Politica externa a
lui Napoleon a fost un sir neintrerupt de razboaie pentru hegemonie in
Europa si pentru dominatie in colonii, impotriva coalitiilor initiate,
organizate si finantate de Marea Britanie. In general, razboaiele purtate
de Napoleon au avut scopuri de cotropire; in mod obiectiv insa, ele loveau
in relatiile feudale din Eu |