|
Napoleon I
Franta imperiala
Ca o recunoastere a succeselor sale,in anul 1802,Napoleon a fost
ales,prin plebiscic,prim-consul pe viata.Acesta nu a fost insa decat o
etapa intermediara spre instaurarea puterii personale absolute.
In anul 1804, echilibrul intern si cel extern erau puse din nou
sub semnul intrebarii. In 1803, Anglia redeschisese conflictul militar, iar
la inceputul lui 1804,Fouche descopera un nou complot regalist. Conjunctura
favorabila nu este ratata si, in Mai 1804, Franta devine imperiu, iar
Napoleon, proclamat < imparat al tuturor francezilor >,sub numele de
Napoleon I. Decizia Senatului nu facea decat sa consfinteasca o stare de
fapt.
In noua sa calitate, Napoleon continua politica promovata
anterior, in toate directiile. Pentru prevenirea comploturilor este
accentuat controlul politienesc asupra societatii : tribunalele speciale
sunt conduse de > magistrati pentru linistea publica > , se reintroduc
practicile trimiterii la inchisoare fara judecata sau arestul la domiciliu.
Totul se afla sub controlul unui ministru al politiei care beneficia de
puteri extinse.
Formarea unei noi nobilimi supuse imparatului ia amplore. Pe langa
curtea imperiala se creaza noi demnitati ce aduc importante venituri si
privilegii detinatorilor acestora. Cei mai merituosi dintre generali sunt
ridicati la rangul de maresali ai Frantei si improprietariti cu vaste
domenii.
Autoritarismul politic si cumpararea de favoruri au fost dublate de
un program consistent de reorganizare a armatei. Principiile de baza ale
acestui program constau in asigurarea unitatii de comanda si a
flexibilitatii in actiune.S-au creat unitati de aproximativ 25-30 de mii de
soldati, la care se adaugau corpuri de cavalerie, unitati de artilerie si
mai multe multe unitati de elita, dintre care cea mai importanta era Garda
imperiala. Comanda unitatilor era asigurata de generali celebri, precum
Ney, Murat, Lannes, Junot, Juordan, Bernadotte etc. Aceasta armata era
alimentata prin introducerea serviciului militar obligatoriu pentru toti
tinerii intre 20-25 de ani. Marea Armata, cum a fost denumita de Napoleon
insusi, numara in anii 1805-1806 aproximativ 600 de mii de oameni, carora
li se puteau adauga oricand unitatile auxiliare recrutate din teritoriile
cucerite. Aceasta includea atat veterani caliti in razboaie inca din timpul
Revolutiei, cat si noi recruti. Este armata care va asigura gloria
militara a imparatului in urmatori ani.
Produs al Revolutiei de la 1789, Napoleon Bonaparte s-a dovedit a nu
fi un mare iubitor al democratiei. Geniul sau militar si exceptionala forta
de munca au transformat insa Franta intr-o putere capabila sa-si infranga
marii vecini, iar pe sine, In cea mai temuta si mai apreciata personalitate
a zile .
Marele imperiu
Ingrijorate de ascensiun |