|
Legile, în în?elesul lor mai larg, sunt raporturile necesare care deriva din natura lucrurilor; ?i, în acest sens, tot se exista are legile sale: Divinitatea are legile sale, lumea materiala are legile sale, substan?ele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale.
(partea I, cartea I “Despre legi în general”, cap. I, alin. I)
Cartea XIX
Despre legi, din punctul de vedere al raportului lor cu principiile care alc?tuiesc spiritul general, moravurile ?i manierele unui popor
Cartea XIX încheie partea a treia din Despre spiritul legilor; ea se ocupa de factorii de ordin moral ?i social (moravuri ?i maniere), dup? ce, în celelalte c?r?i ale acestei p?r?i, autorul tratase despre factorii fizici: influen?a climei ?i a terenului.
Considerând materia foarte vasta ?i variat? autorul precizeaz? modul de abordare al capitolelor acestei c?r?i ca punând accent pe ordinea lucrurilor mai degrab? decât detalierea lucrurilor înse?i. Ca o introducere de asemenea se pune accent pe importan?a rela?iei dintre lege ca emanând de la organele superioare ?i cei c?rora le sunt destinate aceste legi, care pot, dup? caz, s? le resping?, s? se adapteze lesne sau anevoios la ele sau poate chiar s? izbugneasc? într-o revolu?ie deoarece oricât de bune, respectiv bine inten?ionate ar fi acestea trebuie totu?i s? fie adaptate climei, terenului ?i gândirii poporului respectiv. Ca exemple aduse de Montesquieu ar fi neadaptatea neamurilor germanice la justi?ia roman? ori par?ii care având un rege educat la Roma s-au revoltat neputându-se adapta la faptul c? el era binevoitor cu toat? lumea ?i accesibil tuturor. Astfel libertatea unui popor care nu este înv??at cu ea poate fi chiar d?un?toare.
Dar opusul libert??ii este tirania. Aceasta în concep?ia lui Montesquieu este de dou? feluri: una real?, care const? în violen?a guvern?mântului, ?i una de opinie, care se face sim?it? atunci când cârmuitorii statornicesc rânduieli ce vin în contradic?ie cu modul de gândire al unui popor. Spre exemplu împ?ratul Augustus dorind s? ia numele de ‚Romulus’, renun?a la aceast? inten?ie deoarece
|