|
Monarhia absolut? este regimul în care puterea de stat, absolut? ?i invizibil?, este încarnat? de rege ale c?rui competen?e sunt limitate de legile tradi?ionale, dar nu pot fi controlate nici de nobilime, nici de reprezentan?ii corpului social sau politic din Adunarea St?rilor Generale. Ideile sale de baz? sunt unitatea ?i legea, expresie a ordinii ?i controlului asupra societ??ii. Limitele puterii regale(executiv?, legislativ?, juridic?) rezultau doar din responsabilitatea sa în fa?a lui Dumnezeu-sursa unic? a autorit??ii monarhice. Monarhul este astfel dezlegat (sensul etimologic al termenului absolut) de orice r?spundere terestr?, liber de a legifera ?i decide singur.
Absolutismul monarhic se cristalizeaz? treptat îi Spania sub domnia lui Filip al-II-lea (1556-1598) ?i în Fran?a, începând cu Henric al-IV-lea (1589-1610).St?pân al unui imens imperiu colonial, regele Spaniei s-a preocupat de constituirea unei birocra?ii eficiente, pe care s? o poat? controla cu stricte?e.
Biserica catolic? ?i în special Inchizi?ia au contribuit la consolidarea acestui tip de guvernare autoritar?.
În Fran?a, arhitec?ii absolutismului monarhic sunt cei doi cardinali mini?tri: Richelieu (1585-1642), ministrul lui Ludovic al-XIII-lea ?i Mazarin (1602-1661). Dup? moartea celui din urm?, noul rege, Ludovic al-XIV-lea, a decis s? guverneze singur.
|