|
La sfâr?itul primului r?zboi mondial, Turcia a f?cut parte din tab?ra statelor învinse. Condi?iile armisti?iului dintre Turcia ?i puterile aliate ?i asociate, semnat la Mudros la 30 octombrie 1918 au însemnat de fapt sfâr?itul Imperiului Otoman. Armata a fost demobilizat? iar pentru Strâmtori s-a stabilit un statut de ocupa?ie militar?. În caz de tulbur?ri, alia?ii aveau dreptul s? ocupe orice punct strategic din Turcia. S-a dorit chiar împ?r?irea Turciei propriu-zise, nu doar a teritoriilor arabe care au f?cut parte din componen?a imperiului. Rând pe rând au fost ocupate, în 1918-1919, Anatolia de sud-est ?i Cilicia (de trupele engleze), Adalia (de italieni) ?i Smirna (de armata greac?, sub protec?ia flotei engleze). În aceste condi?ii, turcii s-au ridicat la lupt? pentru ap?rarea independen?ei. Ac?iunile împotriva interven?iei str?ine au fost legate de lupta împotriva sultanului ?i a r?m??i?elor feudale din via?a politic? ?i economic?. Aceasta a conferit revolu?iei turce un caracter na?ional-burghez.
Conducerea revolu?iei a apar?inut burgheziei na?ionale anatoliene. Nucleul central a fost reprezentat de cercurile intelectuale, mai ales ofi?ere?ti, din rândul c?rora s-a ridicat un remarcabil militar ?i om politic, Mustafa Kemal.
În vara ?i toamna anului 1919 au avut loc congrese ale organiza?iilor na?ional-burgheze, numite “societ??i de ap?rare a drepturilor”.
Drept r?spuns la aceast? situa?ie, trupele aliate anglo-franceze au ocupat Constantinopolul, Parlamentul a fost dizolvat, numero?i militan?i pentru independen?? fiind aresta?i ?i deporta?i în insula Malta. Parlamentul s-a reîntrunit la Angora (Ankara) ?i s-a proclamat Mare Adunare Na?ional? – autoritate suprem? unic? în conducerea treburilor ??rii. Sultanul a fost declarat “prizonier necredincios” întrucât se împotrivea oric?rui proces de reform?, f?când astfel jocul ocupan?ilor.
|