|
Suntem in 1952. Intr-un sfert de secol de cand e la putere, nimeni n-a auzit inca des¬pre vreun foc de arma tras impotriva lui Stalin. Cu toate acestea, de la an la an, pre¬cautiile care se iau sunt din ce in ce mai perfectionate.
Lumea crede ca Stalin traieste la Kremlin. Sunt aproape 20 de ani de cand acest lu¬cru nu mai este adevarat. Domiciliul este vila sa, aproape de Kun?evo. Doar ca presa, poetii, cinematograful, o iconografie obsedanta continua sa asocieze numele si imaginea sa cu cea a vechii citatele cu peretii rosii — cadru mai demn pentru un erou decat acela al unei vile de la periferie. In noaptea aceasta, ca in fiecare noapte, o fereastra va ramane luminata pana in zori in marea cladire gouvernamentala din Kremlin, visibila dinspre Piata Rosie. Trecatorii intarziati vor privi cu respect aceasta pata de lumina si vor gandi : «Traieste, gandeste si lucreaza pentru noi.» — cum se spune la radio.
Dar cei care vad cele cinci masini trecand pe sub ferestrele lor de pe strada Arbat banuiesc adevarul. Ar putea chiar, observand acest du-te-vino, sa traga concluzia ca Stalin, imbatranind, petrece din ce in ce mai putin timp la biroul sau. Dar de ce sa se ocupe cineva de aceste mistere teribile? De ce sa vorbeasca cineva despre un secret de stat, riscand astfel cele mai grele pedepse? A spune unde este Stalin inseamna a dauna la propria-ti securitate. Tara continua sa-l vada pe seful sau acolo unde nu este.
Corespondentii occidentali nu stiu nici ei mai mult.
In tara sa, este numit « tatal nostru cel multiubit », « dragul si preaiubitul nostru Stalin », « cel mai mare conducator din toate timpurile si dintre toate popoarele ». O mie si una de metafore insotesc numele sau venerat. In intreaga Uniune Sovietica, nu se pu¬blica o brosura, o carte, un fascicul, o teza de chimie, de astronomie, de botanica, de fi¬lologie sau din oricare alt domeniu care sa nu contina mai multe referinte la gandirea si la invatamintele lui. Putine sarbatori de familie, casatorii, aniversari unde nu se tine un toast adresat lui, in genere primul. Cultul face parte din viata cotidiana cotidiana. Cand are loc inca o marire a normelor de munca, muncitorii suspina, dar zic : « Daca Stalin ar sti… » Si cand carnatii lipsesc din magazine, gospodinele murmura : « Daca Stalin ar sti… »
In cele mai multe dintre apartamente, se intalneste fotografia sa sau vreun bust de gips — replica a efigiilor que va intampina in sediile adminstrative si in gurile de metrou, in salile de clasa sau in casele de economii, in uzine si in cinematografe (unde silueta sa figureaza la stanga ecranului, cea a lui Lenin fiind la dreapta, si una si alta insotite de cate un citat adecvat din operele lor).
|