|
Datorit? numero?ilor cercet?tori ai fenomenului mitic, s-au elaborat de-a lungul timpului peste 500 de defini?i. Noi vom explica pe acelea care ne-au ghidat cercetarea, dar ?i o succint? trecere în revist? a problematicii mitologiei, pentru ca apoi s? formul?m o p?rere personal? asupra raportului mit-realitate în umbra c?ruia vom în?elege adecvat semnifica?iile Mitului Dracula.
Pentru Mircea Eliade miturile reveleaz? structurile realului ?i multiple moduri de a fi în lume, a?adar ele sunt modelul exemplar al comportamentului uman; povestesc istorii adev?rate, referindu-se la lucruri adev?rate. Nu exist? mit, dac? nu exist? dezv?luire a unui mister, revela?ia unui eveniment primordial, care a întemeiat fie o structur? a realului, fie un comportament uman. A?adar mitul nu poate fi particular, privat sau personal. De asemenea, consider? Mircea Eliade, c? mitul este asumat de om ca fiin?? total?, el nu se adreseaz? numai inteligen?ei sau numai imagina?iei.
Pentru Victor Kernbach afl?m c?, în urma consult?rii unei bibliografi impresionante, mitul este definit a fi o nara?iune tradi?ional? complex?, ivit? la intersec?ia dintre planul cosmic cu cel uman, având con?inut specific, decantat din vremuri memoriale în forme sacralizate, al c?rui scop este modelarea explic?rii unor fenomene ?i evenimente enigmatice cu caracter spa?ial ?i temporal, care privesc atât natura biologic? cât ?i spiritual? a omului, precum ?i fenomene ale naturii ambiente sau chiar a întregului univers. Miturile ar fi explica?ii ale destinului condi?iei cosmice ?i umane, atribuindu-le tuturor acestora origini supranaturale din vremea crea?iei primordiale, pe care le consider? sacre ?i revelate de fiin?e supraumane.
Vom pleca, totu?i, de la o premis? destul de controversat? înc? în cadrul psihologiei, dar, dup? p?rerea noastr?, verosimilitatea ei a fost în termeni necesari ?i suficien?i dovedit?. Este vorba de “teoria arhetipului” ca parte integrant?, dobandit? filogenetic, a fiin?ei umane. Consider?m, deci c? înca din momentul na?terii, omul posed? o serie de poten?iali???i, nu este nicidecum o tabula rasa ?i c? mediul ?i educa?ia sunt cele care ?lefuiesc devenire personalit??ii.
Având în vedere structura organismului, ar fi de mirare ca psihicul s? fie unicul fenomen care s? nu prezinte urme clare ale istoriei evolu?iei sale, iar faptul c? aceste indicii sunt în cea mai strâns? corela?ie tocmai cu substratul instinctual este extrem de probabil. A?adar omul are în sine însu?i a priori tipuri de instincte, care constituie modelul activit??ii sale. Tot Jung afirma c? aceste arhetipuri sunt parte integrant? a fiin?ei umane, c? intensitatea si frecven?a manifest?rilor lor nu a suferit dramatic nici o modificare, de-a lungul evolu?iei sale de la hoarda primitiv? la omul contemporan:”ele nu sunt numai relicve sau reziduuri înc? prezente ale unor modalit??i de func?ionare mai vechi, ci regulatori mereu prezen?i, biologic indispensabili, ai sferei instinctelor, al c?ror efect se extinde asupra întregului domeniu al psihicului” . Cu alte cuvinte omul a construit, construie?te ?i va construi dup? un “pattern of behavior”. Toate activit??ile sale sociale fie intelectuale, fie de vibrare afectiv?, au la baz?, la temelie arhetipuri.
Dac? dup? cum am v?zut func?ia arhetipului r?mâne relativ acea?i de-a lungul genera?iilor, s? vedem ce putem spune despre con?inutul s?u ideatic. El este considerat a fi un fond de imagini str?vechi, ce apar?in tezaurului comun al omenirii. Rezult? de aici c? activit??ile care î?i au funda?ia pe arhetipuri sunt eminamente colective, sunt rezultate ale gândirii colective. Arhetipul devine pentru sistemul psihicul uman ceea ce instinctul este pentru omul biologic.
|