|
! Dup? neolitic urmeaz? o scurt? perioad? de tranzi?ie spre epoca bronzului (1700 - 850 î.H) denumit? astfel datorit? utiliz?rii acestui aliaj.
Popula?ia practica agricultura, ol?ritul, torsul, ?esutul, prelucrarea lemnului, a pietrei ?i a osului, extragerea s?rii. De asemenea, se ocupa cu p?storitul iar pendularea p?storilor cu turmele
la mari dep?rt?ri a facilitat difuzarea elementelor de cultur? material?
?i spiritual?, crearea unor leg?turi de schimb cu teritorii îndep?rtate, cum ar fi Micene, Marea Baltic?, ori Germania ?i Danemarca actual?.Metalurgia bronzului dobânde?te o pondere însemnat?,
produc?ia pieselor de bronz f?cându-se fie ambulant, fie, mai ales,
stabil, dup? cum dovedesc depozitele de obiecte de bronz de la Uioara de Sus (circa 5810 obiecte în greutate de 1100 Kg) ori Gu?terni?a.În epoca bronzului se produce prima diviziune social? a
muncii, între triburile de agricultori ?i p?stori, ceea ce va impulsiona
schimbul de produse.
Apare, al?turi de str?vechea proprietate colectiv? ?i proprietatea privat?, de familie, apoi o diferen?iere de avere în interiorul triburilor ?i se desprinde o p?tur? bogat?, influent?,
aristocra?ia tribal?.
Epoca fierului se împarte în dou? vârste:
• Hallstatt (850 - 400 î.H)
• Latčne (întins? din punct de vedere arheologic pân? la 106 d.H, dar sub aspect social - economic ?i politic - ca epoc? a comunei primitive - se sfâr?e?te odat? cu constituirea
statului geto - dac, circa 80 î.H). Se prelucra ?i aurul,m?rturie în acest sens fiind tezaurele
aflate la Per?inari ?i Hinova.
Epoca fierului este foarte bogat? în progrese datorit? utiliz?rii acestui metal, mai performant decât bronzul.Se practic? toate me?te?ugurile ?i ocupa?iile din epoca bronzului, ?i în plus, metalurgia focului, dar definitoriu este c? asist?m la cea de a doua mare diviziune a muncii, la desprinderea
me?te?ugurilor de agricultur?, respectiv de cre?terea vitelor. Schimbul de produse devine mai intens ?i se poate vorbi, deja, de o produc?ie (înc? redus?) destinat? schimbului. În acest context începe utilizarea în p?r?ile noastre a monedei (pe la mijlocul epocii). În cursul primei vârste a fierului se petrece un fenomen de larg r?sunet ?i cu urm?ri fecunde pentru str?mo?ii no?tri, mai precis marea
colonizare greac?, când sunt fondate coloniile Histria, Calatis ?i Tomis. Aceste colonii grece?ti ?i-au adus aportul la dezvoltarea for?elor de produc?ie ale b??tina?ilor, la intensificarea vie?ii
economice, a comer?ului, gr?bind prin aceasta procesul de destr?mare a comunei primitive în societatea geto - dac?.
Me?te?ugurile. În via?a economic? dacic? metalurgia fierului (dar ?i a bronzului) ?i mineritul, bazate pe z?c?mintele subsolului ?i în corela?ie cu necesit??ile mereu crescânde de societ??i au cunoscut o
veritabil? înflorire, vestigiile arheologice de la Dobo?eni, M?d?ra?,B?lan, Sarmizecetusa, Coste?ti, Tili?ca, R?c?t?u fiind extrem de gr?itoare în acest sens. Alte me?te?uguri practicate cu pricepere de geto - daci: dulgheria, tâmpl?ria, ol?ritul (cu roata), cojoc?ritul, ?esutul, ?.a.Impun?toarele construc?ii civile, militare ?i religioase (vezi, de pild?, complexul din Mun?ii Or??tie) v?desc puterea de crea?ie ?i originalitate în domeniul arhitecturii. Comer?ul ?i circula?ia monetar?. Dezvoltarea economic? a
determinat cre?terea volumului produselor destinate schimbului, inclusiv a comer?ului cu zonele vecine. În aceste schimburi începe s? se foloseasc?, pe lâng? moneda macedonean? emis? de Filip al II – lea ?i Alexandru cel Mare, moneda local?. Începuturile monet?riei dacice
se plaseaz? în secolul al III-lea î.H. ?i în prima jum?tate a veacului urm?tor; se bat ?i imita?ii dup? tertadrahme ?i se emite o moned? divizionar? de tipul drahmei. Dintre monedele str?ine se utilizau în
mod curent denarii republicani romani. De altfel, ace?tia au devenit din vremea lui Burebista, când înceteaz? emisiunile monetare dacice tradi?ionale, monede copiate perfect de emisiunile monetare ale statului dac, fapt reliefat de ?tan?ele descoperite la Bra?ov ori Tili?ca. În cadrul schimburilor comerciale externe primatul l-a de?inut rela?iile dacilor cu lumea elenistic? ?i mai apoi cu cea roman?, economia acestor parteneri fiind oarecum complementar?. Ceea ce dorim s? subliniem este c? din aceste schimburi intense au beneficiat to?i partenerii, câ?tigul fiind avantajos în egal? m?sur?.
Structura economiei Daciei se baza pe existen?a comunit??ilor s?te?ti. Acestea datorau monarhului, st?pânitor al întregului p?mânt,plata unui tribut global, fixat pentru întreaga ob?te, nu defalcat pe
familii componente. Tributul era strâns de împuternici?ii speciali ai puterii centrale.
Popula?ia rural? era organizat? în ob?ti s?te?ti, care erau -înainte de toate - unit??i economice, ce aveau îns? din punct de vedere
|