|
MESOPOTAMIA
Printre tarile din Orientul Apropiat, cea mai potrivita pentru o larga
dezvoltare a agriculturii era tara dintre Tigru si Eufrat, pe care grecii
antici o numeau Mesopotamia (Tara dintre cele doua fluvii), tara care se
intindea de langa muntii Armeniei (la nord) pana la Golful Persic (la sud).
La vest se margineste cu stepa siro-mesopotamiana, iar la est cu lantul de
munti ai Iranului apusean. Partea centrala si cea de sud a Mesopotamiei
reprezinta o campie nivelata de aluviunile Tigrului si Eufratului, care,
prin revarsarile lor periodice, uda si hranesc pamantul.
Statul Sumer din sudul Mesopotamiei sii Akkadul, care ocupa partea
centrala se deosebeau in privinta climei. In Sumer iarna era relative
blanda, iar Akkadul se asemana mai mult cu Asiria, unde iarna cad zapezi.
Sumerul si Akkadul nu aveau bogatii naturale mari. Lutul gras si cleios al
sloului constituia o minunata materie prima pentru olarul primitive.
Locuitorii vechii Mesopotamii amestecau lutul in asa fel incat obtineau o
compozitie ce inlocuia piatra, intalnita in special in partea sudica a
Mesopotamiei. Singura roca de constructie ce se gasea numai in cateva
locuri era calcarul, folosit cu mare greutate in constructii.
Mesopotamia se caracteriza prin lipsa de metal, fapt ce punea populatia
locala in dependenta de regiunile nordice si rasaritene, bogate in metale.
Nici vegetatia nu era prea bogata. Populatia straveche a acestor tari a
aclimatizat orzul si graul, pe care calatorii europeni din secolul XIX le-
au gasit aici in stare salbatica. Curmalii si trestia care cresteau din
abundenta in partea de sud aveau o insemnatate destul de mare in viata
economica a regiunii. Pe cat se pare, dintre plantele care se cultivau aici
erau: susanul, din care se scotea ulei, su tamariscul, din care se facea un
fel de rasina dulce.
Cele mai vechi inscriptii si sigilii ne dovedesc ca locuitorii
Mesopotamiei cunosteau diferite specii de animale salbatice si domestice.
In muntii din partea de est se cresteau oi si capre, si de asemenea se
cresteau porci.
Raurile erau bogate in peste, iar in Akkad si Sumer erau cunoscute mai
multe specii de pasari domestice.
Conditiile naturale ale sudului si centrului Mesopotamiei erau favorabile
pentru dezvoltarea cresterii vitelor si agriculturii, dar era nevoie de
organizarea vietii economice si de multa munca.
Creatorii culturii si formei de sta sumero-akkadiene au fost sumerienii,
veniti probabil in Mesopotamia din regiunile muntoase rasaritene si
triburile semite ale Akkadului.
Monumentele arhaice gasite pe teritoriul Mesopotamiei centrale si sudice se
impart in trei perioade ce s-au succedat, cuprinzand intreg mileniul al-IV-
lea i. Hr. Ele au precedat formarea celor mai vechi state din Mesopotamia
de Sud si Mesopotamia Centrala.
Cea mai importanta asezare descoperita in Mesopotamia se afla langa El-
Obeid (apropape de Ur), pe insula unui fluviu, insula ce se inalta deasupra
campiei mlastinoase. Populatia de aici se |