|
LA MEDELENI
(PORTOFOLIU DE BOINGEANU CRISTIAN)
DATE DESPRE OPERA SI AUTOR
Ionel Teodoreanu, autorul romanului "La Medeleni" s-a nascut la Iasi pe 6
ianuarie 1897 si a murit pe 3 februarie 1954.
Ionel Teodoreanu a fost considerat de multi unul dincei mai originali
autori. El a avut o memori buna a copilariei, ca si Ion Creanga si de aceea
in romanul "La Medeleni" a descris o parte a vietii lui. Pe langa aceasta
opera, autorul a mai scris si alte romane precum: "Turnul Milenii", "Bal
Mascat", "Secretul Anei Florentin" si altele. Prima lui opera literara a
fost "Ulita copilariei", care a fost publicata in anul 1923. Opera "La
Medeleni" a fost a doua opera literara a vietii sale, fiind publicata intre
anii 1925-1927.
In volumul intai al operei La Medeleni, metaforele sund folosite foarte
mult i apar numai cu sublinieri ale vietii.
Prin adancul mister al sufletului copilaresc, prin atmosfera si prin
prospetimea sufletului copilaresc, intaiul volum se prezinta ca o opera de
valoare durabila. Asezandu-ne pe teritoriul notiunii epice, o parte a
criticii a acceptat cu mai multa ingaduinta urmatoarele doua volume din La
Medeleni.
Incepand cu volumul trei apar acele amestecaturi de insusiri si cusururi
care vor ramane aproape neschimbate pana la sfarsitul operei.
POVESTIRE
Intaiul volum din ciclul La Medeleni, organizeaza intr-o forma mai
obiectiva indeciziunea sufletului infantil.
Copilul se naste fara o constiinta limpede de sine si fara simtul realului.
neputand face diferenta intre spirit si materie, intre vis si realitate, el
e animist. Eroii fiind copiii nu putem vorbi despre caractere, despre
creatiuni de oameni. Copiii nu sunt o miniatura a oamenilor de mai tarziu,
precum samanta nu este miniatura copacului care va deveni. Neavand
constiinta clara de sine, copii n-au caracter si nu pot intra decat intr-o
tipologie temperamentala, ale carei prime doua categorii sunt cele doua
sexe. Viata instinctuala nu este se desfasoara in seria masculina si cea
feminina, cu mici nuante de stil fiziologic pe baza caruia se vor delimita
mai tarziu individualitatile celor trei copii. in drumul lor spre
diferentiere, copiii isi descopera si isi exerciteaza, prin joc functiunile
de mai tarziu. Cand Danut isi da seama ca este o existenta aparte in
Univers, incepe sa incerce sentimentul vaninitatii si sa se simta o forta:
"-D-apoi nu te doboara, boierule, namila asta? -intreaba unul dintre
tarani.
-Pe mine?"
El are gravitatea individului care lupta:
"Stai, mama, nu vezi ca am treaba!"
Incepe sa incerce orgoliul viril:
"- Voi...- le spune el surorolor cu dispret- voi sunteti niste fete."
Viseaza ca un sultan le fura pe Olguta si pe Monica, iar el le scapa din
mainile tiranului, dupa care |