|
1. Limba daca - limba indo-europeana
• Pe baza putinelor cuvinte cunoscute din limba daca, s-a ajuns la concluzia ca aceasta face parte din familia limbilor indo-europene, din grupa satem, din care mai fac parte sanscrita, slava veche, persana si limbile baltice.
2. Elemente dacice in limba româna
• Sub impactul romanizarii, limba dacilor a disparut, pastrându-se totusi un numar de 161 de cuvinte de baza in limba româna (de exemplu: prunc, mos, brad, copac, buza, grumaz, gard, strugure, mazare, balaur, a rabda, a speria, tare, mare, bucuros); 71 dintre aceste cuvinte sunt comune limbilor româna si albaneza (albanezii fiind descendenti ai ilirilor, popor antic înrudit cu tracii).
• Mostenite din limba daca sunt si terminatiile -esc, -este si articolul postpus, specifice limbii romane. Tot de origine dacica sunt si câteva nume de râuri sau localitati din România: (denumirea dacica / denumirea româneasca) Donaris/Dunare, Argessos/Arges, Samus/Somes, Maris/Mures, Dierna/Cerna, Alutus/Olt (rauri), Abruttus/Abrud, Carsium/Harsova, Altinum/Oltina (localitati).
3. Cât se cunoaste din limba dacica?
• Se cunosc un mare numar de nume proprii (de persoane, triburi, localitati, munti, ape, zeitati). La acestea se adauga o lista de 40 de denumiri dacice de plante medicinale, pastrate în tratatele medicilor greci Dioscoride si Pseudo Apulleius (proziarna - zârna, in româneste; mizila, zina, etc).
• Terminatia "dava" specifica denumirilor localitatilor dacice, inseamna "asezare întarita"; Burebista, "bine cunoscutul"; costobocii, "stralucitii"; iar Decebal se traduce "cel viteaz".
Poetul roman Ovidiu a scris, in timpul exilului sau la Tomis, un numar de poeme in limba dacilor, dar care s-au pierdut.
|