|
[pic]
La romani crestinismul este foarte vechi: potrivit unei traditii
transmise de istoricul eclesiastic Eusebiu, in partile noastre, in Scythia
Minor (Dobrogea) a predicat chiar Sf. Apostol Andrei.Cercetarea orginilor
crestinismului la romani a constituit o preocupare constanta a istoricilor
nostri laici si eclesiastici, deoarece ea s-a facut in strinsa legatura cu
demonstrarea continuitatii noastre etnice pe pamintul pe care ne gasim azi.
La noi, dovedirea continuitatii neintrerupte a populatiei autohtone in
perioada migratiei popoarelor a devenit o problema cardinala si o datorie
nationala, deoarece istoricii maghiari, slavofili sau germani din fostul
Imperiu hasburgic au sustinut ca teritoriul Romaniei a fost golit de
autohtoni, ca s-a produs un gol (vacum), iar acest "vacum" etnic a fost
umplut cu slavi, huni, avari si alte neamuri, iar mai tirziu cu unguri si
germani. Prin aceasta teorie tendentioasa se cauta justificarea din punct
de vedere a ocuparii unor mari parti din teritoriul Romaniei de catre
slavi, maghiari si germani. Crestinismul a devenit astfel si un argument in
favoarea continuitatii etnice, deoarece el apare de la un moment ca o
caracteristica a lumii si civilizatiei greco-romane si, in acest sens, si a
populatiei daco-romane, care a primit de timpuriu aceasta civilizatie.
Orice urma crestina de pe teritoriul tarii noastre poate fi atribuita
astfel, in primul rind, populatiei autohtone, nu migratorilor, caci acestia
s-au crestinat mai greu si mai tirziu.
Raspindirea crestinismului in Romania si mentinerea lui de-a lungul
vremii s-a facut in strinsa conexiune cu Imperiul bizantin. Bizantul a
ramas, dupa retragerea autoritatii si armatei romane din Dacia la sfirsitul
secolului III (anul 275), singura forta politica din Orient care s-a putut
impune in fata migratorilor. Considerindu-se de jure mostenitorul fostului
Imperiu roman, el s-a interesat de regiunile de la Dunarea de Jos care
aveau, de altfel, si o mare importanta strategica pentru soarta
provinciilor din Peninsula Balcanica si chiar a capitalei insasi.
Strapungerea frontierei dunarene insemna patrunderea in interiorul
imperiului a valului popoarelor migratoare si periclitarea vietii pasnice a
locuitorilor. In plus, Patriarhul de Constantinopol se simtea responsabil
pentru grija sufleteasca a locuitorilor de aici si de aceea a fost activ in
raspindirea crestinismului la Dunarea de Jos.
Am afirmat mai sus ca crestinismul la romani este foarte vechi. Noi
spunem ca ne-am nascut crestini, fara a preciza data exacta a crestinarii
noastre. Barbarii si alte popoare europene, care n-au trait in granitele
Imperiului roman, s-au crestinat mai tirziu. La unele dintre ele este
cunoscut si momentul crestinarii lor: anul, luna si chiar ziua. Romanii nu-
si pot preciza acest moment. La intrebarea: cind a fost facut cunoscut
crestinismul pe pamintul tarii noastre, s-au dat raspunsuri variate. Unii
invatati socot ca Sf. Apostol Andrei a fost primul m |