|
Jean Jacques Rousseau
(1712-1778)
A fost un filozof illuminist, pedagog, scriitor si compositor francez.
Fiu al unui ceasornicar din Geneva, la varsta de 16 ani paraseste orasul
natal si, dupa ce practica mai multe meserii in Elvetia si Franta, se
stabileste la Paris (1741), devenind unul dintre colaboratorii
Enciclopediei (in problemele de muzica). Natura nelinistita, candida si
orgolioasa, sensibila si pasionata, temperament original si independent, a
intrat de timpuriu in conflict cu prejudecatile si principiile
conservatoare ale epocii. Urmarit pentru conceptiile sale, in 1762 se
refugiaza in Elvetia, apoi in Anglia, pentru a se intoarce in Franta in
1770. In lucrarile "Discurs asupra stiintelor si artelor" (1749), scriere
premiata la un concurs initiat de Academia din Dijon, "Discurs asupra
originii inegalitatii dintre oameni" (1755), "Contractul social" (1762()
s.a. Rousseau dezvolta conceptiile sale privind influenta nociva a
civilizatiei asupra omului, originea societatii, inegalitatea dintre
oameni. Criticand societatea contemporana si idealizand "starea naturala",
in care oameni ar fi fost liberi si egali, Rousseau sustine ca omul este
"bun de la natura" , dar ca societatea il corupe. El vede originea
inegalitatii sociale in aparitia proprietatii private, care a dus la
formarea statului, si mai tarziu la despotism. Intrucat inegalitatea
incalca asa-numitul contract social incheiat intre oameni in perioada
trecerii de la starea naturala la cea "civila", ea trebuie inlaturata.
Analiza dialectica facuta de Rousseau aparitiei si dezvoltarii inegalitatii
sociale a fost apreciata de Engels ca geniala. Rousseau privea ca legitima
insurectia poporului impotriva despotismului. El era un adept al ideii
suveranitatii poporului si preconiza, ca ideal de stat, republica
patriarhala, in care cetatenii pot aproba in mod direct legile.Critica
rousseaueana a civilizatiei si teoria contractualista au avut, in
conditiile epocii, un rol progresist. Rousseau a criticat religia si
biserica oficiala, intoleranta religioasa, dar a ramas un adept al
deismului, pe care-l interpreta ca o religie bazata pe sentiment. Conceptia
pedagogica a lui Rousseau expusa in opera "Emil, sau despre educatie"
(1762, trad. romana), preconizeaza conformitatea educatiei cu natura
proprie a copilului. Descoperind copilaria ca atare, subliniind farmecul
ei geniuin si ireversibil, Rousseau a considerat-o ca o perioada specifica
extrem de importanta in formarea personalitatii umane. El a pus bazele unei
conceptii a educatiei pe varsta si a metodelor acestei educatii. Rousseau a
intemeiat instructiunea pe autoactivitatea copilului, reducand in mare
masura rolul educatorului la protejarea celui educat de influente
daunatoare (educatia negativa). Totodata, Rousseau a accentuat importanta
educativa a muncii, aratand ca eroul romanului sau, Emil trebuie sa-si
insuseasca o profesiune, menita sa-I asigure independenta in viata.
Limitele principale ale conce |