|
Japonia oferă un exemplu cu totul special de contact între o civiliza?ie tradi?ională asiatică ?i civiliza?ia modernă a Europei Occidentale. Spre deosebire de China, care nu s-a modernizat în secolul al XIX-lea ?i a ajuns o semicolonie a europenilor, Japonia a devenit o ?ară puternică ?i modernă, capabilă să concureze cu ?ările occidentale.
Această evolu?ie surprinzătoare a Japoniei a avut loc în timpul Erei Meiji. Confruntată cu tehnologia superioară a europenilor ?i americanilor, Japonia s-a temut că î?i va pierde independen?a. Solu?ia găsită acestei provocări a fost una extrem de curajoasă : pentru a scăpa de Occident, s-a occidentalizat ea însă?i. În acest fel, ea a reu?it să devină o mare putere. În acela?i timp, Japonia ?i-a păstrat ?i specificul cultural-tradi?ional, de mare originalitate. A reu?it să combine, ca pu?ine alte ?ări în situa?ia ei, eficien?a tehnologiei industriale moderne cu rafinamentul unei mo?teniri culturale străvechi.
După unificarea Japoniei, începută de Oda Nobunaga (1534-1582 ), continuată de Hideyo?i ( 1536-1598 ) ?i definitivată de Tokungaua Iyeyasu ( 1542-1616 ), Japonia va fi condusă, timp de aproape trei secole de dinastia ?ogunală Tokungaua.
Primii Tokungaua continuă politica lui Iyeyasu. Iyemitzu ( 1603-1651 ), transformă noble?ea militară într-o aristocra?ie de curte, stabilind în acest mediu ierarhizat cea mai riguroasă etichetă. Dar Iyemitzu ia, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, o măsură care va avea urmări grave pentru viitorul Japoniei.
Misionarii catolici întrebuin?au religia ca o armă politică ce primejduia independen?a na?ională. Religia Kiri?itan ( pronun?area japoneză a cuvântulti “Cristian” ), se amesteca prea mult în politica internă. Atunci, de?i foarte liberal la început, guvernul porne?te împotriva cre?tinilor adevărate masacre, cu toate că japonezii, departe de a fi fanatici în religie, au fost ?i atunci, la fel ca ?i azi, de o îngăduin?ă fără egal în Evul Mediu european. De teamă ca Japonia să nu fie cotropită, ?ogunul închide ?ara străinilor, excep?ie fâcând numai pentru chinezi ?i olandezi care păstrau dreptul de a face comer?, dar numai prin portul Nagasaki. Sub pedeapsă de moarte e oprită ie?irea japonezilor din ?ară, e oprită învă?area limbilor străine ?i construirea corăbiilor mari. Timp de mai bine de două sute de ani Japonia a trăit în această izolare desăvâr?ită, mai severă decât zidurile chineze?ti.
Dacă guvernarea primilor Tokungaua fusese de pace, de ordine, de bună administra?ie, de prosperitate economică, de largă cultură, după Iyemi?u urmează o perioadă de declin. Neputin?a, corup?ia ?i tirania dezorganizează ?ara. Popula?ia care s-a dublat e stoarsă de biruri ?i începe să sufere de foame ( Se introduceau nenumărate impozite ca cel asupra câmpului, impozitul pe u?i, pe ferestre, pe copii în raport de vârsta lor, impozite pe îmbrăcăminte, pe sake, pe castani, cânepă, fasole etc., dacă ?ăranul adăuga o cameră la casa lui se punea impozit pe ea. Impunerea legală era de un koku de orez ?i un kotori de mătase, dar în realitate ea era majorată de trei ori prin corup?ie ?i escrocherie. La vremea recoltatului oficialită?ile făceau tururi de inspec?ie, se instalau printre săteni. Dacă erau distrate nesatisfăcător fie le măreau dările, fie îi obligau la muncă for?ată. Dările erau colectate adesea cu cî?iva ani înainte. Fiin?au ?i alte nenumărate forme de impunere exagerată ?i de tiranie. Această exploatare fioroasă pe baza sistemului tributal, men?inut din societate antică dar perfec?ionat mereu, a făcut ca chiar ?i cei mai conservatori dintre ?ărani să opună rezisten?ă regimului, fie în mod pasiv – prin cele mai diferite forme, inclusiv prin practica pruncuciderii, pe calea slăbirii până la epuizare a nou-născu?ilor, pentru a nu fi pu?i la dări - , fie activ, prin revolte ?i fuga la ora?e, mai ales în anii de foamete ). Peste tot erau intrigi, iar împăratul este dat uitării în palatul său din Kyoto.
Pe de altă parte, fapt curios, regimul ?ogunal e interesat de studiul istoriei na?ionale. Prin?ul Mito, nepotul lui Iyeyasu, colec?iona căr?i, la fel ca unchiul său. Cu sprijinul său se
|