|
Intemeierea TARII ROMANESTI
1. Formarea statului Tara Romaneasca
Dezvoltarea economica si situatia politica externa favorabila au
contribuit la formarea cnezatelor si voievodatelor Tarii Romanesti sub
stapanirea unui carmuitor mai puternic , care a fost la inceputul sec.
al XIV- lea Basarab I, voievodul de la Arges. Profitand de slabirea
cuceritorilor tataro- mongoli, precum si de criza interna din Ungaria,
unde in anul 1301 luase sfarsit dinastia Arpadienilor si se ducea
lupta pentru tronul regal, Basarab I a unit intr- un singur stat,
voievodatele razlete, situate la sud de Carpati pana la Dunare, cu
capitala in Campulung, oras vechi intemeiat de negustori sasi veniti
de peste munti . Dintr- o cronica ungara se stie ca in anul 1324
Basarab I era " mare voievod in Tara Romaneasca ".
Cu toate numeroasele incercari ale feudalilor unguri de a supune Tara
Romaneasca ea a reusit sa- si pastreze independenta. Succesorii lui
Basarab I au continuat sa intareasca legaturile cu Bulgaria si cu
Serbia si cu ajutorul lor sa opuna rezistenta feudalilor unguri.
Legaturile cu statele slave s- au intarit indeosebi sub Nicolae
Alexandru (1352 - 1364), fiul lui Basarab I, care, impotriva
tendintelor bisericii catolice ungare de a-si extinde influenta sa
asupra Tarii Romanesti, s- a sprijinit pebiserica ortodoxa si in anul
1359 a intemeiat prima mitropolie ortodoxa.
2. Organizarea statului feudal in Tara Romaneasca
La sfarsitul secolului al XIV- lea si in sec. al XV- lea a avut loc
consolidarea Tarii Romanesti, fara formarea statelor feudale
centralizate. Primele formatii statale in teritoriile din jurul
Dunarii si ale Carpatilor au luat nastere relativ tarziu, cand ele
ajunsesera a fi inconjurate de state feudale puternice, care urmareau
sa- si largeasca hotarele pe seama teritoriilor statelor vecine.Ca
influenta asupra centralizarii statului in Tara Romaneasca a fost
jugul mongol timp de aproape un secol, apoi s-a aflat sub amenintarea
continua de a fi cotropita de feudalii unguri si de rivalii lor,
feudalii poloni.
In fruntea principatului se afla un domn a carui putere era
considerata nalimitata. In realitate insa, in toate hotararile lui cu
privire la problemele de politica interne, cat si la cele de politica
externa, domnul trebuia sa tina seama de parerile boierilor. boierii
se imparteau in "mari" si "mici". In mainile boierilor mari, adica ale
celor mai mari feudali, se aflau toate organele supreme de conducere.
Din mijlocul boierilor mari se alegeau inaltii dregatori care il
ajutau pe domn. Boierii mici erau subordonati marilor boieri si
indeplineau diferite functii in administrati locala a tinuturilor sau
judetelor, in care erau impartite teritoriile principatelor. Toti
|