|
Cadrul geografic ?i istoric
Cuprins între fluviile Tigru ?i Indus, Marea Caspic?, Golful Persic ?i Oceanul Indian, podi?ul iranian se întinde pe o suprafa?? de trei milioane de kilometri p?tra?i. Pe acest teritoriu s-au încruci?at – înc? dea cum patru mii de ani – numeroase drumuri comerciale care legau Orientul Apropiat, pe de o parte cu India ?i China, pe de alt? parte cu ??rile din bazinul r?s?ritean al Mediteranei. În acest spa?iu s-au n?scut, s-au dezvoltat, s-au înfruntat regate, imperii ?i civiliza?ii diverse. Istoria Persiei a fost strâns legat? – în antichitate ?i în perioada de început a Evului Mediu – cu istoria Asiriei ?i
Babilonului, a Egiptului, Greciei ?i Romei, a Bizan?ului ?i Islamului. Zon? prin excelen?? de contacte între Orient ?i Occident, Persia a receptat ?i a asimilat, a transmis sau a intermediat experien?a istoric? a multor popoare din jur, creând ea îns??i ?i difuzând forme culturale ?i de civiliza?ie originale.
Clima podi?ului iranian era marcat? de contraste mari de temperatur?. În linii mari, jum?tatea de sud a podi?ului era favorabil? agriculturii ?i pomiculturii, în timp ce partea nordic? – o imens? step?, cu prea pu?ine oaze – avea un teren bun doar pentru p??uni. Pe lâng? fauna actual?, în antichitate mai tr?iau aici ?i tigri, ur?i ?i o specie de lei, mai mici îns? ?i mai pu?in periculo?i decât speciile de azi. Mun?ii care înconjoar? podi?ul din aproape toate p?r?ile erau boga?i în minereuri de fier ?i plumb, în diorit ?i alabastru; de?ertul centre – în z?c?minte de sulf; iar v?ile râurilor – în pietre semipre?ioase.
Primele a?ez?ri omene?ti sunt atestate arheologic pe podi?ul iranian chiar din mileniul al V-lea î.e.n. Spre sfâr?itul mileniului al IV-lea î.e.n. s-au înregistrat aici mi?c?ri masive de popula?ii nomade (bine cunoscute în istoria antic? a Orientului Apropiat: elami?i, gutti, kasi?i etc.) care, coborând din regiunile muntoase, î?i îndreptau turmele spre bogatele câmpii mesopotamiene. Aceste triburi indo-europene au dat vastei regiuni în care începeau s? migreze numele Aryanam, "?ara arienilor" – ceea ce înseamn? "a nobililor"; de unde, denumirea ??rii de Eran sau Iran, denumirea care (sub domina?iile succesive: arab?, mongol? ?i turc?) a fost schimbat? în Persia.
Organizarea militar? ?i administrativ?
Principalii stâlpi ai prestigiului ?i for?ei Imperiului persan au fost armata ?i administra?ia. Tocmai acestea ?i sunt domeniile – al?turi de cel al religiei – în care persanii ?i-au adus contribu?ia lor original? în istoria civiliza?iei ?i culturii.
Regii mezilor au folosit experien?a ?i organizarea militar? a asirienilor, creând deta?amente speciale de l?nceri, de arca?i ?i de c?l?re?i. Cirus I n-avea o armat? na?ional?, ci o armat? de mercenari, recrutat? din rândurile popoarelor supuse, armat? ale c?rei deta?amente erau conduse de ofi?eri din ??rile respectivilor solda?i. Regii persani î?i aveau o gard? personal? format? din 4 000 de pedestra?i ?i c?l?re?i, to?i din rândurile nobilimii. Singurul corp de armat?
|