|
Numero?i calatori str?ini au vizitat T?rile Române. Erau diploma?i la cur?ile domnitorilor, misionari sau simpli c?l?tori. Ei au descris evenimente, ora?e, biserici, peisaje si mai ales au scris despre locuitori, despre via?a ?i obiceiurile lor. Aceste m?rturii au ap?rut în c?r?ile : Paul Cernovodeanu , C?l?tori str?ini despre Tarile Româ ne, Serie noua, Vol. I, 1801 - 1821 ,Bucuresti, Editura Academiei, 2003. ?i Calatori straini despre Tarile Romane. Bucuresti Editura Academiei Romane, 2001.
Dintre ace?tia îi amintim pe Giovan Andrea Gromo (c?lator italian), Conrad Jacob Hiltebrandt (pastor german), Anton Maria del Chiaro (secretar italian la curtea lui Constantin Brâncoveanu), Marco Bandini (misionar italian), Franco Sivori (secretar italian), Robert Bargrave (c?l?tor englez), Vito Pilluzzi din Vignanelo, Trifon Korobeinicov, Paul Beke, Evilia Celebi, Earasmus Heinrich Schneider von Weismantel, Pavel din Alep – c?l?tori sau preo?i.
Cea mai ampl? descriere o face Anton Maria del Chiaro in cartea Revolu?iile valahilor. El face multe referiri si la Moldova. Partea Intâi a c?r?ii are urm?toarele capitole:
1. Alc?tuirea provinciei
2. Obiceiurile valahilor
3. Riturile valahilor
4. Nun?ile la români
5. Inmormânt?rile
6. Religia valahilor
7. Posturile valahilor
8. Ceremoniile eclestiastice.
Despre obiceiurile valahilor spune urm?toarele:
“Valahii sunt de un temperament vioi, voinici ?i rezisten?i la oboseal?, ?i obi?nui?i din copil?rie cu c?l?ria. Locuitorii ??rii poart? p?rul scurt în schimb preo?ii ?i c?lug?rii îl poart? lung, dup? datinele Bisericii Ortodoxe. Majoritatea valahilor poart? barb?, ca ?i celelalte popoare orientale, iar al?ii poart? numai muste?i; îmbr?c?mintea femeilor e un amestec de mod? greceasc? ?i turceasc?, f?r? fa?a acoperit?. Cele m?ritate î?i acoper? capul a doua zi dup? nunt? cu o maram? alb? adus? în jurul b?rbiei, ?i legat? la spate în 2 cozi lungi atârnate. Fetele î?i g?tesc capul cu p?rul propriu împletit în cosi??, din care apoi formeaz? un coc prins în ace. În zile de s?rb?toare se g?tesc cu haine bogate ?i juvaieruri scumpe, cu salbe de monete de aur de diferite m?rimi, pân? la valoarea de 10 galbeni Fetele mai s?race poart? salbe de argint dup? punga lor. Jup?nesele se plimb? în ora? în r?dvane trase de câte doi cai, cu valtrapuri de culoare verde sau albastr?, dar nici odat? ro?ie, culoare rezervat? numai familiei domnitorului. Vizitiul nu ?ade în fa??, pe capr? ca la noi, ci c?lare pe calul din stânga. Înl?untrul tr?surii, când nu e de mod? nem?easc?, nu se afl?: locuri de ?ezut, dar se improvizeaz? u?or cu covoare ?i perne mari, acoperite cu catifea. Servitoarea, de obicei femeie b?trân?, care înso?e?te jup?neasa, ?ade; în dosul st?pânei pe scândura f?r? perne. Boierii umbl?-în ora? c?lare, înso?i?i de un alai de slugi dup? demnitatea ce ocup?, iar la intrarea în curtea palatului desc?lec?, ?i înainte de a sui scara Cur?ii î?i scot ghetele, punând în picioare ni?te pantofi, numi?i turce?te papuci; acela? obicei respectuos se întrebuin?eaz? la vizitele între boieri. Dac? vizitatorul e supusul unei na?iuni orientale, îi se ofer? loc de ?edere la cap?tul divanului, loc de cinste, unde se a?eaz? cu picioarele încruci?ate sub el, dup? obiceiul oriental ?i cu spatele rezemat de perne, care sunt în?irate de-alungul peretului, în toat? lungimea divanului care nu e mi?c?tor, ci fixat de perete. Patul nu se desface de cât noaptea, pentru dormit, a?a încât saltelele umplute cu bumbac ?i plapumele, sunt strânse înfoiat ?i îndoite la capete, formând o mas? patrat? ?i înalt?, ?i .acoperit? cu un cear?af alb ?i sub?ire, cu flori de m?tase ?l terminat? apoi cu perne din aceia?i pânz?.
|