|
Genii care au dat stralucire Renasterii italiene
In 1504, in timp ce Michelangelo si Leonardo da Vinci erau in
competitie pentru decorarea Palatului comunal, un tanar artist poposea in
Florenta, venind din orasul Urbin, provincia Umbria. Acesta se numea
Raffael Sanzio (1483-1520) si isi facuse ucenicia in atelierul lui Pietro
Vannucci (Peruginul), conducatorul scolii umbriene (1446-1523).
Ca si Ghirlandajo, maestrul lui Michelangelo si ca Verrocchio,
maestul lui Leonard, Peruginul era unul din artistii cei mai apreciati ai
generatiei sale si folosea o echipa numeroasa de ucenici care il ajutau sa
execute toate comenzile. Atmosfera de piosenie din tablourile lui i-au adus
multi adepti. El era intru totul la curent cu noutatile din pictura
secolului XV; unele din picturile sale cele mai reusite reuseau sa redea
minunat iluzia profunzimii, fara a altera armonia compozitiei. Peruginul
stia sa dea figurilor pe care le picta dulceata si suplete. Tipul de
frumusete creat de el, si pe care l-a introdus in aproape toate tablourile
sale, in infinite variante. Daca analizam mai multe dintre operele sale ele
pot parea monotone, dar trebuie sa avem in vedere ca tablourile sale nu au
fost create pentru a fi expuse in galerii de arta. Anumite capodopere ale
Peruginului ne lasa sa intrevedem un univers de o armonie supranaturala.
Aceasta era atmosfera in care a crescut tanarul Raffael, care si-a
insusit foarte repede maniera de lucru a maestrului sau. Ajuns la Florenta,
a intampinat concurenti teribili. Leonardo si Michelangelo, mult mai
varstnici decat el, respectiv cu treizeci si unu de ani si cu opt ani
ridicasera arta pe culmi deosebite. Oricare altul ar fi fost descurajat din
cauza reputatiei acestor doi artisti. Dar Raffael era ferm decis sa-i
egaleze. In acelasi timp era perfect constient de ceea ce-i lipsea. Nu
poseda nici imensul volum de cunostinte ale lui Leonardo, nici puterea lui
Michelagelo. In vreme ce aceste doua personalitati aveau un caracter
dificil, comportamentul lor contrariind pe oricine, Raffael reusea sa
produca o impresie placuta asupra persoanelor influente. Pe de alta parte
era dispus sa munceasca cu devotament si sa ajunga la perfectiune.
Este greu de asociat indrazneala ce se degaja din capodoperele lui
Raffael cu ideea unui efort sustinut. In ochii majoritatii, Raffael este
pictorul suavelor Madone, atat de celebre incat cu greu ne aducem aminte ca
de fapt sunt numai niste picturi. Imaginea Sfintei Fecioare Maria creata de
Raffael a fost adoptata de generatii, in acelasi mod cu imaginea lui
Dumnezeu-Tatal creata de Michelagelo. Daca comparam imaginea Fecioarei
Maria creata de Raffael cu nenumaratele reprezentari anterioare ale
aceleiasi teme, ne dam seama ca toti acei maestri au cautat in zadar
simplitatea pe care a reusit s-o atinga Raffael. Se po |