|
Locuin?a, prezent? în via?a comunit??ii umane înc? din paleolitic, poate fi definit? în func?ie de aspectele sale economice, arhitecturale, sociale, estetice, etc. Dar, poate mai important decât orice defini?ie este modul în care aceasta serve?te omului ?i cerin?elor sale specifice.
Complexul concept de “ locuire ” poate fi cu greu surprins in totalitatea sa. Definirea sa presupune analiza leg?turii indivizibile dintre locuin?e, dot?ri ?i amenaj?ri socio-culturale, incluzând toate aspectele func?ionale, economice, estetice cât ?i cele social-reprezentative ale fenomenului. În contextul acestor aspecte, se eviden?iaz? raportul dintre func?ie (con?inut) ?i cadru (form?) specific a?ez?rilor umane aflate în continu? dezvoltare.
Înainte de toate locuin?a reprezint?, dup? cum afirma ?i Le Corbusier, “un înveli? care r?spunde anumitor cerin?e ?i stabile?te raporturi juste între ambientul cosmic ?i fenomenele biologice umane”, ?i mult mai mult decât aceasta. O parte dintre func?iunile legate de satisfacerea cerin?elor biologice sunt m?surabile. Îns? analizând omul într-un context mai larg, cum este cel social, descoperim o serie de valen?e noi ale locuin?ei, grupate în “func?ia de reprezentare”. Pe baza analizei ?i cunoa?terii procesului evolutiv a construc?iei de locuin?e putem surprinde aspectele func?iei de reprezentare a complexului reziden?ial, func?ie prin care locuin?a contribuie activ la afirmarea condi?iei umane.
Gradul de satisfacere a cerin?elor nu este raportat numai la locatar ci comparat ?i cu limitele colectivit??ii din care el face parte. Rezult? o scar? valoric? care reflect? alc?tuirea acestei colectivit??i ?i precizeaz? pozi?ia social? a individului considerat. Dorin?a perpetu? de eviden?iere a propriei personalit??i, de recunoa?tere public? a locului ocupat în comunitate î?i poate g?si în amplasare,
|