|
Anun?at?, mai întâi, prin arta ?i literatura ora?elor italiene din „ quattrocento”, încurajat? apoi de „ noua ordine mondial?” stabilit? pe criterii economice ?i social-politice novatoare, perioada secolelor XV – XVI a însemnat, deopotriv?, „ rena?terea evlaviei” ( a?a cum o vedeau, primii, Beatus Rhenanus ?i cavalerii Reformei), o „rinascita” artistic? ( Guido Vasari – 1560), „ descoperirea lumii ?i a omului” ( Jules Michelet - 1855). Dup? veacuri întregi de feudalism r?zboinic ?i absolutism dogmatic, în decurs de c?teva decenii lumea Evului Mediu( agrar?, ruralizat? ?i tradi?ionalist?) este reorganizat? într-o lume mercantil?, urbanizat?, activ? ?i relativ eliberat? de prejudec??ile trecutului, o lume în care „ e o pl?cere s? tr?ie?ti” ( Ulrich von Hutten). Transform?rile economice pe care le-au generat de descoperirile de peste m?ri– stabilirea axei comerciale atlantice, cre?terea produc?iei, a capitalului bancar ?i industrial, formarea monopolurilor, r?spândirea tehnicilor de business performant, ?.a. – dicteaz? evolu?ii sociale simetrice (decalajul între marea burghezie capitalist? ?i clasele pauperizate ale ??r?nimii, nobilimii mici ?i salaria?ilor, apari?ia mentalit??ii pragmatie moderne); pe de alt? parte, imaginea realist? asupra lumii planetare provoac? muta?ii în structura cultural? a „ b?trânului continent” (transformarea sistemului de valori, avansul na?ionalismului, substituirea umilin?ei cre?tine cu voluntarismul umanist, erozoiunea autorit??ii Bisericii). În acest plan, rolul decisiv în coagularea noilor mentalit??i ?i în structurarea paradigmelor ontologice ?i epistemologice corespondente l-a de?inut mi?carea umanist?. Umanismul (pedagogic prin defini?ie de la „humanitas”, educa?ie conform lui Cicero) pledeaz? în interesul recuper?rii modelelor antichit??ii clasice, cenzurate în r?stimpul Evului Mediu, ?i ale revalorific?rii în toate sectoarele cunoa?terii ?i expresiei omene?ti. El promoveaz? încrederea nelimitat? în posibilit??ile individului ?i emanciparea în fa?a dogmatismului, dezvoltarea liber? ?i total? a personalit??ii (dup? re?eta educativ? greco-latin?, în forma „uomo universale”), ra?ionalismul ?i atitudinea critic?. Elaborat în atmosfera liber? a unei Italii bogate, cu func?ie de hegemon cultural, programul umanist p?trunde, prin intermediul tiparului ?i al latinei universale în toate col?urile Europei,
Erasmus din Rotterdam ?i spiritul umanist al Rena?terii reu?ind s? ridice o clas? a aristocra?iei intelectuale apreciate ?i onorate pretutindeni. În consolidarea ?i difuzia sa, un rol important l-au jucat climatul politic favorabil, concursul st?pânitorilor ?i al burgheziei înst?rite, sl?biciunea Bisericii, factori care au contribuit la între?inerea standardului cultural ridicat al epocii( umani?tii propag? înv???mântul liberal din Academii proprii, discut? documente clasice, colec?ioneaz? opere de art?, comer?ul cu idei ?i manuscrise înflore?te). Astfel, în ciuda faptului c? în fiecare ?ar? programul umanist îmbrac? tonuri ?i intensit??i proprii( umanismul moral ?i social în Anglia, cel educa?ional în Germania, etc.), declan?eaz? în ansamblu prima competi?ie de nivel european, al c?rui singur beneficiar este progresul (Leonardo, Copernic ?i Galilei, Paracelsus în ?tiin?e, Michelangelo, Giotto, Tizian sau Corregio în arte, teatrul italian ?i saxon, poezia liric? francez?, satira ?i lucr?rile erudite în istoriografie, critic? literar?, teorie politic? ?i altele). Odat? cu Rena?terea cultura trece pragul colegiilor ?i Universit??ilor scholastice ?i devine o necesitate în rândul claselor superioare – cu alte cuvinte, se simte nevoia unor profesioni?ti ai culturii care, prin operele lor, s? satisfac? ?i s? legitimeze noile tentin?e
|