|
Educatia in lumea greaca
Varietatea dupa regiuni si in functie de conditiile economice si
sociale este evidenta si in domeniul educatiei, al obiceiurilor, al vietii
familiale. In linii generale, insa, acestea au aspecte constante in
intreaga lume greceasca a epocii clasice.
Sistemele educative in cele doua state grecesti, Atena si Sparta, erau
fundamental opuse. In statul spartan copilul apartinea familiei numai pana
la varsta de 7 ani; dupa care un spartan era total la dispozitia statului-
pana la varsta de 60 de ani. Educatia spartana consta in exrcitii fizice
dure si antrenament militar, urmarindu-se sa i se formeze copilului sau
tanarului un desavarsit spirit de disciplina, de supunere oarba, precum si
capacitatea de a suporta cele mai absurde privatiuni si mizerii fizice:
umbland desculti si cu capul ras, antrenandu-se complet goi, mancand
mizerabil si insuficient, dormind pe o saltea de trestie si adeseori fiind
biciuiti numai pentru a se deprinde sa suporte durerea. In rest- o
instructie intelectuala absolut minima (si de care foarte probabil ca nu
toti copiii beneficiau); scris-citit, eventual cateva notiuni elementare de
aritmetica si de muzica militara. Viata permanenta de cazarma ducea la
practica curenta si in mod deschis a pederastiei. Fetele primeau si ele o
instructie pre-militara: alergari, marsuri, lupta, aruncarea discului si a
sulitei.
Cu totul diferita era educatia copiilor si a tinerilor in Atena.
Tatal dispunea de educatia copiilor pana la varsta de 18 ani. Mamele,
secondate uneori de sclavele casei, se ingrijeau de cresterea lor. La
varsta de 7 ani incepeau scoala. La Atena, dar nu si in alte parti ale
lumii grecesti- legile prevedeau obligatia statului de a se ocupa de
instructiunea copiilor ca de o esentiala problema civica. Dar aici, chiar
daca n-ar fi obligati parintii sa-si dea copiii la scoala, aceasta
obligativitate deriva dintr-un obicei. Fapt este ca inca de la inceputul
secolului al V-lea i.e.n. putini tarani din statul atenian mai ramasesera
analfabeti.
Statul atenian suporta cheltuielile scolare numai pentru copiii orfani
de razboi. Parintii isi trimiteau copiii la scoala particulara- singura
forma existenta- tinuta de un invatator. Acesta le preda- in casa lui sau
sub porticele orasului - notiuni de scris-citit, de aritmetica si de
muzica, timp de cinci, sase sau sapte ani; nu mai mult pentru ca dupa dupa
varsta de 14 ani educatia fizica lua aproape complet locul educatiei
intelectuale. Elevii scriau pe tablite cerate(in epoca elenistica- pe foi
de papirus) texte literare si elemente de aritmetica, limitate la cele
patru operatiuni (tabla inmultirii exista inca din timpul lui Pitagora).
Locul principal in programa scolara il detineau poetii Solon, Hesiod
si in primul rand Homer, pentru ca acestia puteau influenta asupra for |