|
EDUCA?IA MILITAR?. În Sparta, de la vârsta de 7 ani copilul ie?ea de sub protec?ia familiei, intrând apoi în complexul sistem de educa?ie colectiv? organizat? în stat. Supus unor exerci?ii dure ?i unei discipline severe având ca scop atât cre?terea rezisten?ei fizice, cât ?i a for?ei morale, tân?rul se preg?tea s? devin? soldat. Timpul acordat educa?iei intelectuale era redus ?i se limita la cântecul coral, la studierea poe?ilor na?ionali, la desprinderea unei morale civice exigente. Dispre?uind elocin?a, sistemul educativ spartan îi îndrepta pe tineri în direc?ia unei exprim?ri concise ?i sintetice, r?m?se pân? ast?zi cu numele de aconism.
Tinerele fete practicau acelea?i activit??i sportive ?i muzicale ca ?i b?ie?ii, pentru a deveni bune mame de r?zboinici.
MODELUL ATENIAN. La Atena, tat?l dispunea de educa?ia copiilor pân? la varsta de 18 ani, acest lucru constituind o indatorire civic?. P?r?sind tov?r??ia exclusiv? a femeilor, b?ie?ii de 7 ani incepeau ?coala, în timp ce fetele r?mâneau a fi educate în familie. Educa?ia se realiza în ?coli particulare elevii deprizând scrisul ?i cititul, no?iuni de aritmetic? ?i muzic?, pentru ca dupa v?rsta de 14 ani educa?ia fizic? s? capete caracter preponderent în palestre, apoi în gimnaziile publice, la Academia sau Liceu. Deosebit de important pentru forma?ia intelectual? ?i moral? a copiilor atenieni era studiul poemului Iliada ?i Odiseea ale lui Homer, al poemului didactic al lui Hesiod intitulat Munci ?i zile sau al celor lui Solon.
Cei care dispuneau de mijloacele materiale î?i continuau studiile la ?colile sofistilor si ale retorilor, care aveau scopuri exclusiv practice: cel de a-i înv??a pe tineri arta elocin?ei ?i tehnica convingerii publicului, ambele indispensabile carierei politice.
TEATRUL ?I VALOAREA SA EDUCATIVA. Modalitate de educare, teatrul reu?ea s? trezeasc? con?tiin?a cet??eanului, s?-l conduc? spre o medita?ie permanent? asupra miturilor cet??ii, asupra rela?iilor între zei ?i oameni, asupra legilor ancestrale sau a responsabilit??ilor civice. Problema destinului apare ca o piatr? unghiular? în operele celor trei mari tragici greci, Eschil, Sofocle ?i
|