|
Incepand cu veacul al III-lea d.Hr., cand vechii egipteni au adoptat
alfabetul grecesc - chiar daca-l utilizau pentru a-si scrie propria limba,
vechea lor scriere hieroglifica a fost data treptat uitarii. Fireste,
trebuie sa admitem ca circulatia si cunoasterea acestei scrieri a
supravietuit in cercurile restranse ale preotilor atata vreme cat cultul
religios insusi a continuat sa fie practicat, dar totusi, din momentul in
care imparatul Iustinian I avea sa distruga partial ultimul bastion al
vechii religii egiptene, respectiv templul din Insula Philae, ducand la
incetarea oricarei forme de cult, nimeni n-a mai continuat sa se
ingrijeasca de pastrarea vechii scrieri hieroglifice. De aceea, aveau sa
treaca 1300 de ani pana ce s-a putut ajunge din nou sa se descifreze si
citeasca documentele bogate privind cultura si religia acestui mare popor,
constand in multe inscriptii prezente pe peretii templelor si in morminte,
ca si in nenumaratele texte inscrise pe vase de lut si papirusuri.
Cel care avea sa aiba sansa descifrarii acestor scrieri hieroglifice, dupa
o asa lunga perioada de timp, a fost tanarul filolog francez Jean Francois
Champollion, in anul 1822. Descifrarea a fost facilitata de inscriptia in
piatra de la Rosetta, descoperita de soldatii lui Napoleon, in timpul
campaniei din 1799, in Delta Nilului. Aceasta piatra contine, de fapt,
aceeasi inscriptie, in doua limbi, respectiv egipteana, scisa cu hieroglife
si motive populare, si apoi greaca, scrisa in alfabetul grecesc obisnuit. S-
a demonstrat ca aceasta piatra-monument fusese ridicata in cinstea lui
Epifanie al V-lea Ptolomeul. Dupa o munca indelungata, Champollion a ajuns
la concluzia ca hieroglifele constau nu numai din insemne pentru cuvinte
intregi , ci si ca ele contin, de fapt, semne pentru diferitele sunete
distincete.
Dupa ce Champollion moare - de altfel, foarte tanar, cercetarile si
activitatea sa sunt continuate de invatatul german Richard Lepsius, care
este considerat intemeietorul propriu-zis al egiptologiei moderne.
In genere, este de retinut faptul ca limba egipteana este inrudita cu
limbile hamite, dar prezinta, in acelasi timp, si anumite trasaturi semite.
Scrierea hieroglifica era la inceput o scriere exclusiv ideografica. Insa,
foarte de timpuriu, s-a dezvoltat si o scriere fonetica, utilizand semne
pentru fiecare sunet. Consecinta a fost o mixtura a ambelor sisteme. Si
intrucat in aceasta serie erau desemnate doar consoanele, vocalizarea
cuvintelor egiptene este, de regula, necunoscuta. Formele de transcriere,
in general, au fost reconstruite fie cu ajutorul transcriptiilor cuneiforme
ori grecesti, fie sunt pur conventionale.
Notiunea de "Dumnezeu" este redata in egipteana prin ntr, cuvant a carui
semnificatie originara n-a fost inca lamurita. Unii cercetatori au asociat
acest cuvant cu cel folosit pentru "soda", "natriu", si intrucat soda era
folosita ca sapun, l-au tradus prin "pur", "curat", in sensul ca "Dumnezeu"
este "cel curat". Aceasta explicatie a fost ins |