|
Caracterul enciclopedic al forma?iei ?i activit??ii lui Dmitrie Cantemir deriv? din preocup?rile sale pentru istorie, literatur?, politic?, filozofie, teologie, muzic?, geografie, ?i, nu īn ultimul rīnd, pentru etnologie domeniu ce formeaz? obiectul investiga?iei noastre din perspectiva contribu?iei marelui c?rturar.
Metaforic, L. Blaga īl vedea pe D. Cantemir un fel de Leibniz al nostru de o multilateralitate uimitoare īn activitatea lui ?tiin?ific?, literar?, artistic?, politic?. Sus?inīnd aceasta, poetul pleca de la evenimentul recunoa?terii celebrit??ii lui Cantemir de Leibniz, care, trimi?īndu-i diploma ?i inelul de doctor, īl invita s?-?i pun? scrisul sub egida Academii berlineze.
La rīndul s?u, G. C?linescu īl asociaz? pe D. Cantemir lui Lorenzo de Medici, asocia?iei numai īn parte servit? de realitatea biografic?, pentru c? īn ordinea operii ?tiin?ifice, atīt de diverse, domnul moldovean e mai mult decīt principile florentin.
Personalitate prodigioas?, poliglot, comparabil cu umani?tii rena?terii, el folose?te īn opera sa īntr-o m?sur? incomparabil mai mare decīt cronicarii Miron Costin, Nicolae Costi, stolnicul Constantin Cantacuzino ?i cu rezultate deosebit de fructuoase numeroase aspecte folclorice, crea?ii populare ?i obiceiuri.
Autorii care i-au īnchinat studii īi recunosc rolul de īnainta? al etnologiei romāne?ti. Īn acest sens, exegetul baladei Miori?a, folcloristul Adrian Fochi afirm? c? D. Cantemir r?mīne ... īn mod definitiv p?rintele etnografiei ?i folcloristicii romāne?ti ?i probabil al celei orientale.
La cererea Academiii din Berlin, īntre anii 1714 ?i 1716, prin?ul Cantemir scrie prima lucrare de etnografie romāneasc? Descriptio et hodierni status Moldaviae, oper? de interes ?i pentru cercet?torul de ast?zi, c?ruia i se ofer? īn cea de-a II-a ?i cea de-a III-a parte detalii inteesante despre limb?, tradi?ii, religie. Lecturīnd-o, avem posibilitatea de a ne informa direct de la martor cu o multitudine de aspecte. Ne referim, īn primul rīnd, la ritualurile fundamentale ale romānilor, descrise īn capitolele XVII-XVIII nunta ?i īnmormīntarea, primele consemn?ri de acest fel din istoria etnografiei, ca, de altfel, ?i de scrierea unor obiceiur de iarn?, pu?in cunoscute ast?zi, precum ?urca, vergelatul ?i chiraleisa sau informa?ia despre mitologia romāneasc?.
Obiceiurile iernii īi re?in aten?ia lui Cantemir prin sīnzīiene, paparud? ?i dr?gaica (aceasta din urm? pus? īn rela?ie cu cultul lui Ceres).
Īn paginile īnchinate folclorului coregrafic (hor?, dan?, c?luceri), cu totul revelatoare sunt observa?iile despre c?lu?ari, joc cu caracter magic, care se desf??ura cu o amploare repertorial? nemaicunoscut? ast?zi, chiar dac? se īncearc? reconstituirea lui. C?lu?arii se adun? odat? pe an ?i se īmbrac? īn straie femeie?ti. Īn cap ī?i pun cunun? īmpletit? din pelin ?i īmpodobit? cu flori. To?i au īn mīn? cīte o sabie f?r? teac?, cu care ar t?ia īndat? pe oricine ar cuteza s? le dezv?leasc? obrazul. C?pet?nia cetei se nume?te stari?, al doilea primicer. C?ci ei au peste o sut? de jocuri felurite ?i cīteva a?a de me?te?ugite, īncīt cei ce joac? parc? nici nu ating
|