|
Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai stralucite pagini din intemeierea . Capetele incoronate i-au cautat alianta, dusmanii l-au privit cu respect, iar umanistii au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor.
Pornind de la realitatea istorica, figura lui Stefan cel Mare a devenit mitica si legendara. Imaginea sa se proiecteaza in creatiile folclorice si in literatura culta, dand nastere la unele dintre cele mai insemnate opere istorice.
Alecu Russo il invoca pe marele voievod in meditatia sa romantica, indurerata si singuratica; mai precis in opera “Studie moldoveana” scrisa in 1855:
D. Bolintineanu scrie 15 legende istorice cu subiecte in legatura cu Stefan cel Mare, din care putine nu cuprind un indemn spre libertate. Apare astfel o viziune noua fata de a moldovenilor: Stefan este privit ca un continuator al vechilor romani, luptatori impotriva tiraniei, iar turcii ca niste sugrumatori ai libertatii. In naratiunea “Viata lui Stefan cel Mare, pentru poporul roman” - scrisa in 1863 – apare o trasatura noua in portretul domnitorului care este vazut ca un aparator al libertatii nationale si sociale; aparator al poporului, dar si bizuindu-se el pe prostime.
In opera istorica a lui Nicolae Iorga portretul lui Stefan cel Mare pune in lumina insusirile omului politic, ctitorul unui stat, cumpanirea si intelepciunea din hotararile si faptele sale
Aceste prime incercari de creionare a portretului acestui mare domnitor, impreuna cu cronicile si legendele existente au servit ca instrument de documentare marilor clasici care au dorit sa-si incerce condeiul prin a-l prezenta pe cel ce a fost unul dintre cele mai mari personalitati ale istoriei poporului nostru.
Astfel au luat nastere “Dumbrava minunata” de Vasile Alecsandri, “Apus de soare” de Barbu Stefanescu Delavrancea sau chiar “Fratii Jderi” de Mihail Sadoveanu, opere care au incantat si vor continua sa incante posteritatea prin modul inedit si minunat cu care sunt descrise fapte din viata celebrului domnitor.
Ca si Mihai Eminescu in “Scrisoarea III” si poemul lui Alecsandri porneste de la visul unui suveran obsedat de noi cuceriri
Partea a V-a Alecsandri o aloca descrierii lui Stefan si discursului pe care acesta il sustine in fata soldatilor sai credinciosi. Astfel marele voievod apare pentru prima data ingenunchiat in fata altarului de argint pe care-l lua la lupte, facandu-si semnul crestinesc dupa ce se rugase Domnului pentru izbavirea Moldovei.
Stefan este prezentat asemeni lui Mesia, ca o lumina binefacatoare coborata asupra poporului sau pentru a-l ajuta in aceasta cumplita incercare. Este observabil ca intre domnitor si supusii sai exista o simbioza foarte puternica. Oamenii simpli reprezinta baza politicii sale, iar pentru norod voievodul reprezinta domnitorul adorat, aparator al intereselor obstesti.
Poetul a incercat sa redea in “Dumbrava Rosie” cateva din insusirile domnului Moldovei. Daca a izbutit, nimeni nu poate spune cu exactitate. Fiecare cititor simte acest lucru in sufletul sau. Insa poemul lui Alecsandri ramane unul dintre cele mai importante legende care redau o parte din faptele lui Stefan cel Mare.
Printre toate creatile literare dedicate lui Stefan cel Mare, cele scrise de Mihail Sadoveanu ocupa un loc de seama. Prozatorul imbogateste imaginea lui Stefan cu o dimeniune noua, viata interioara, evocarea miscarilor sufletesti. Opera cea mai importanta, o adevarata epopee, este romanul in trei volume “Fratii Jderi”. Cu toate contrastele, el nu pierde din aureola sa : semet si generos, impulsiv si drept, personajului descris de Sadoveanu ii sunt specifice energia si gravitatea.
|