|
În 1914, imperiile europene din Asia ?i Africa erau puternice, iar administratorii imperiali erau siguri c? fac o treab? bun? aducând civiliza?ia în rândul popoarelor pe care le st?pâneau. În Imperiul Britanic, controlul exercitat de ,,?ara mam?’’ a fost înlocuit cu autoguvernarea proprie-o implicare mai mare sau mai mic? în dirijarea propriilor afaceri - în comunit??i în care coloni?tii albi se aflau în majoritate. Dintre acestea, Canada, Africa de Sud, Australia ?i Noua Zeeland? deveniser? deja cunoscute sub numele de dominioane, ceea ce însemna c? acestea sunt parteneri independen?i în cadrul imperiului.
Dup? Primul R?zboi Mondial, coloniile Germaniei ?i Turciei, care fuseser? înfrânte au fost împ?r?ite între alia?i, îns? nu au devenit posesiuni absolute. În schimb acestea au devenit tutele ale Ligii Na?iunilor. Dup? ce le-a f?cut unele promisiuni arabilor în timpul r?zboiului, Marea Britanie a înfiin?at regatele Irak-ului ?i Transiordanului, iar în 1932, Irak-ul a ignorat suveranitatea britanic? ?i a devenit independent. De asemenea, Marea Britanie a promis c? va crea o ,,Cas? Na?ional?’’ pentru evrei, dar în curând a întâmpinat dificult??i în îndeplinirea obliga?iilor fa?? de arabi ?i evrei.
O ?i mai grav? consecin?? asupra imperiului s-a produs dup? al doilea r?zboi mondial, în special în Orientul Mijlociu ?i Asia. Suveranitatea colonial? fusese sfidat? în multe zone, iar imperiile coloniale, epuizate în urma r?zboiului, li se p?rea imposibil s? o ia de la cap?t. Fran?a a abandonat Libia ?i Siria, colonia libian? a Italiei, care fusese înfrânt?, a devenit regat independent, la fel ca ?i Iordanul, iar în Palestina, Mare Brianie a renun?at pur ?i simplu la mandat, retr?gându-se în 1948, l?sând Na?iunile Unite s? se confrunte cu problema arabilor ?i evreilor.
În Asia, victoriile japonezilor au umbrit imaginea superiorit??ii europene. Un episod dramatic a fost predarea celor 60 000 de militari britanici ?i imperiali, care ap?rau Singapore. Când în sfâr?it japonezii au plecat, na?ionali?tii au preluat Indiile de Est olandeze, iar în Indochina francez?, un grup de comuni?ti ?i na?ionali?ti au proclamat independen?a Vietnamului cu capitala la Hanoi. Olandezii au luptat pentru controlul fostei lor colonii pân? în 1949, când acesta a devenit independent? sub numele de Indonezia. Francezii au avut mai mult succes în Indochina; ei au recuperat Hanoi, dar s-au confruntat cu o rezisten?? formidabil?.
India
Evenimentele din India britanic? au urmat un curs stabilit cu mult înainte de r?zboi. Îndemnat de principala mi?care politic? na?ional?, Congresul Na?ional Indian, guvernul britanic a declarat în 1917 c? India ar trebui s? se îndrepte spre autoguvernare, dar nu s-a f?cut referire la statutul de dominion. Asemenea ,,progrese’’ lente îns? nu-i satisf?ceau pe na?ionali?ti.
În urm?torii ani s-au înregistrat progrese importante – indienii au preluat guvernul local ?i o mare parte a serviciului civil – îns? rela?iile dintre conduc?tori ?i supu?i erau tensionate. Cel mai grav incident a fost masacrul de la Amristar din 1919, când gloan?ele trupelor britanice au f?cut aproape 400 de victime. ?i indienii erau violen?i, dar cele mai eficiente campanii sus?inute de Congres ?i conduse de Mahatma Gandhi, avocatul devenit lider religios, aveau la baz? principiul ac?iunii masive(nonviolen??). Principala tactic? era nesupunerea fa?? de autorit??i, îns? f?r? opunere fizic?; de exemplu, demonstran?ii refuzau s? se deplaseze, dar nu luptau atunci când erau împr??tia?i cu for?a. Aceast? tactic? era atât de eficient?, încât este folosit? adesea de manifestan?i în întreaga lume.
Tulbur?ri interne
Situa?ia se complica datorit? deselor suspiciuni dintre hindu?i ?i musulmani, care s-au dedat la acte grave de violen?? în anii 1920. Aceste dou? comunit??i au convie?uit în multe zone ale Indiei britanice, îns? hindu?ii erau peste tot în majoritate, cu excep?ia nord-vestului ?i nord-estului; ?i în 1930 unii musulmani au cerut ca, dup? dobândirea independen?ei, aceste zone s? formeze un stat musulman separat. Acest antagonism a fost par?ial promovat de politica britanic? ?i a fost intensificat de aranjamentele politice în cadrul c?rora hindu?ii ?i musulmanii erau întotdeauna reprezenta?i separat. Acesta a fost continuat în Guvernul din 1935 al Actului Indian, care acorda multe drepturi de autoguvernare indienilor. Congresul Na?ional Indian a refuzat orice concesie în fa?a Ligii Musulmane, principalul reprezentant al comunit??ii islamice, pr?pastia dintre cele dou? adâncindu-se treptat.
În timpul celui de-al doilea r?zboi mondial Marea Britanie era preg?tit? s? recunoasc? independen?a Indiei, cu condi?ia ca indienii s? coopereze cu englezii împotriva japonezilor, dar indienii î?i doreau libertatea imediat?. Congresul a lansat o mi?care de eliberare a Indiei care a fost în?bu?it? îns? un lider mai radical, Subhas Chanda Bose, a organizat o Armat? Na?ional? indian? care a luptat împotriva britanicilor.
Dup? r?zboi, Marii Britanii i-ar fi fost greu s? refuze independen?a Indiei; îns? alegerile generale din 1945 au rezolvat aceast? problem?, deoarece noul guvern laburist britanic a promis retragerea. De fapt, britanicii preocupa?i de propria lor ?ar? devastat? de r?zboi , erau ner?bd?tori s? plece. În 1946, majoritatea musulmanilor au votat în favoarea ligii prin urmare violen?a intercomunal? a izbucnit, iar Congresul, confruntat cu dou? alternative:r?zboi civil sau împ?r?ire teritorial?, a adoptat-o în sil? pe a doua. Aceasta a avut consecin?e violente, cu multe victime, iar aproape 2 milioane de oameni din rândurile minorit??ilor au emigrat pentru a fi al?turi de cei de aceea?i religi.
|