|
Locurile de cult
Templul reprezenta la vechii egipteni, "locuinta" propriu-zisa a zeului.
Aici se pastra statuia zeului si tot aici era asezat animalul sau sacru.
Fara indoiala, in perioada de inceput a istoriei lor, egiptenii construiau
"locuinte" modeste pentru zeii lor, acestea fiind uneori doar simple colibe
impletite din nuiele de rachita si inchise cu un gard de pari. La intrare,
pe doua prajini, erau atarnate insignele tribului si emblema zeului,
sculptata in lemn. Mai tarziu s-au construit temple din piatra, de forma
patrata si cu doua usi, asezate una in fata celeilalte, servind preotilor
pentru a intra pe una si a iesi pe cealalta, cand purtau idolul in
procesiune. Toate aceste temple din perioada de inceput a istoriei
egiptene, fiind construite din materiale mai putin durabile, nu s-au
pastrat in timp.
Templele din perioada urmatoare, insa, sunt constructii impresionante si
multe dintre ele s-au pastrat foarte bine pana in zilele noastre. La
templul propriu-zis se ajungea pe un asa-zis "drum al zeului, pe ale carui
parti erau insiruiti sfincsi inalti. Intregul asezamant al templului
propriu-zis si spatiilor sale adiacente era inconjurat de un zid inalt din
caramida. Intrarea era constituita dintr-o poarta flancata de doua turnuri
inalte. In spatele portii se afla o curte larga inconjurata de coloane, in
care, de cele mai multe ori, se gasea altarul. In continuare se afla o sala
sustinuta de coloane de dimensiuni mari, unde aveau loc anumite ceremonii.
In spate se afla templul central, respectiv incaperea unde se gasea statuia
zeului. In aceasta incapere era complet intuneric; doar preotul avea acces
la statuia zeului. Peretii si coloanele templului erau impodobite cu
reliefuri si inscriptii, privind atat anumite ritualuri cultice cat si
scene din luptele vitorioase ale regelui. Templele "solare", incepand cu
dinastia a V-a, isi schimba putin structura arhitecturala. Ele dispuneau de
curti deosebite, de dimensiuni mari, pe fundalul carora se inalta un
obelisc care trecea drept resedinta zeului si simboliza acea "movila"
primordiala pe care a aparut zeul primordial, cum ar fi, de pilda, in cazul
obeliscului din Heliopolis, numit de egipteni "Benben".
Data fiind grandoarea lor, aceste obeliscuri i-au impresionat deosebit de
mult pe strainii veniti in Egipt. Assurbanipal a pus sa se transporte doua
obeliscuri la Ninive, iar imparatii romani au dus mai multe obeliscuri la
Roma si Bizant. Azi, in tot Egiptul, n-au mai ramas decat patru sau cinci
obeliscuri. In schimb, de-a lungul secolelor au fost transportate la Paris,
Londra, Constantinopol si New York. Cele mai multe se afla la Roma, in
numar de 12.
Amintim, de asemenea, faptul ca in Egiptul antic, atat templul cat si
componentele sale aveau intotdeauna o semnificatie cosmica. De pilda,
acoperisul simboliza bolta cereasca si era, prin urmare, ornamentat cu
stele. Incaperea in care se afla statuia zeului simboliza orizontul de
rasarit sau "movila" primordiala, locul de aparitie a zeului S |