|
Cre?tinismul este o religie universal?,cu vechime bimilenar?, construit? pe temeiul credin?ei în Iisus Christos, ca fiu ?i mesager al lui Dumnezeu, trimis pe p?mânt în vederea r?scump?r?rii omenirii din captivitatea p?catului original al cuplului Adam ?i Eva, precum ?i a mântuirii omenirii. Ap?rut în sec.I d.Hr. în Palestina ?i acceptat de unii evrei din diaspora, apoi atr?gând prozeli?i dintre cei de alte religii, cre?tinismul se dezvolt? repede, de la forma sa ini?ial? de sect? iudeo-cre?tin?, la o religie autonom?, sprijinit? pe miturile cuprinse în textele epice din Evanghelii ?i din Faptele Apostoli-lor ?i consolidat? teologic prin Epistolele apostolului Pavel ?i în Epistolele sobornice?ti ale apostolului Ioan, r?spândit? apoi în cuprinsul Imperiului Roman chiar în sec.I, constituindu-se într-o comunitate de adep?i, numit? Biserica cre?tin?, care se consider? “trupul lui Christos”, iar dup? sfâr?itul evului mediu invadând lumea, astfel c? azi (potrivit unor statistici formale) ar însuma peste un miliard de credincio?i. Cre?tinismul a avut nevoie de câteva secole pentru a-?i elabora doctrina; credin?a cre?ti-n? e definit? abia de conciliul IV ecumenic (Calcedonia, 451), prin formularea crezului ,care stabile?te esen?a ei; aceast? esen?? rezid? în: acceptarea misiunii de mântuitor a lui Iisus Christos, calit??ii lui de fiu al lui Dumnezeu, n?scut din Fecioara Maria, deci de Dumnezeu ?i de om în acela?i timp, “monogen, în dou? naturi, f?r? confuzie nici schimbare, f?r? diviziune nici separa?ie”.
Iisus Christos este considerat nu un semizeu, ci întruparea Logosului divin, o fa?? a Absolutului, a esen?ei divine unice.Iisus Christos/ Iisus Hristos este întemeietorul ?i figura central? a cre?tinismului. Numele de Iisus este forma geac? a lui Io?ua (care înseamn? “Mântuitorul” sau “Domnul care mântuie”). A fost numit ?i Iisus din Nazaret. Hristos este echivalentul gerc al ebraicului “Messiah ”,”Unsul lui Dumnezeu”, titlu ce se refer? la originea ?i misiunea divin? a lui Iisus.Întemeietorul tradi?ional, ca Dumnezeu întrupat, al cre?tinismului ?i strania figur?-cheie a religiei cre?tine, personaj mitologic enigmatic ?i paradoxal, socotit ?i om ?i divinitate, presupus? personalitate istoric?, necertificat? îns? direct de nici un document autentic, cu o biografie construit? fluctuant, inconsecvent, în 4 variante canonice (în cele 4 evanghelii) din Noul Testament ?i în câteva evanghelii apocrife.
Dup? conceptul hagiografic esen?ial, Iisus s-a n?scut în localitazea palestinian? Nazaret, din Feciora Maria, necunosc?toare de b?rbat, logodnica dulgherului Iosif, z?mislind spiritual de la Sfântul Duh, dup? ce fusese anun?at? prin bun?vestire de Îngerul Gabriel. N?scut într-o iesle, întâmpinat de trei magi orientali, supus ritualului tradi?ional al circumciziei (iar îndeplinirea acestui ritual e considerat? de teologia cre?tin? o dovad? exemplar? a întrup?rii omene?ti autentice – în Dumnezeu-Fiul), î?i petrece o copil?rie precoce între familie ?i templu, dispare misterios pân? la vârsta de 30 de ani când, reap?rut este botezat în apa Iordanului, apoi începe s?-?i predice înv???tura, s? fac? miracole (vindec?ri de boli,învieri de mor?i, exorcisme, înmul?irea pîinilor ?i pe?telui pentru masa mul?imii, schimbarea apei în vin la nunta din Cana Galileii), roste?te mai multe parabole doctrinare, apoi e tr?dat de unul din cei 12 discipoli: Iuda, arestat, judecat de procurorul roman Pontius Pilatus, la instiga?ia castei sacerdotale evree?ti din provincia roman? Iudeea, e condamnat la moarte, ?i r?stignit pe o cruce pe care ?i-o poart? singur pe muntele Golgota într-o zi de vineri(14 sau 15 nisan a anului 33 d. Hr), unde moare, suferind omene?te, dar învie dup? 3 zile, reap?rându-le discipolilor schimbat la fa?? ?i, dup? 40 de zile de la înviere, se înal?? la cer.
Având ca punct de plecare o ipocrizare ?i spiritualizare a speran?ei mesianice iudee, noua religie înglobeaz? apoi elemente ale cultelor ?i religiilor orientale, ale filozofiei elene ?i ale utopiilor sociale elenistice. Proclamând programatic egalitatea ?i fraternitatea, speran?a de mântuire într-o nou? via??, dup? moarte, cre?tinismul este îmbr??i?at la început de p?turile sociale cele mai dezmo?tenite ale imperiului, sclavi, liber?i, s?r?cimea urban?, mai pu?in rural?. Pân? în vremea împ?ratului Nero noua religie este confundat? cu cea iudaic? în sânul c?reia luase na?tere. Din acest moment, cre?tinismului i se retrag privilegiile religioase ?i juridice acordate iudaismului. Datorit? monoteismului intransigent, morelei sale distincte, completei respingeri a panteonului tradi?ional roman ?i a cultului imperial, noua religie se afirm? ca un corpus doctrinar distinct în Imperiu Roman. Nerecunoscut oficial în primele trei secole de existen??, cre?tinismul este practicat ilicit, adep?ii s?i fiind tolera?i sau persecuta?i de autorit??i. În primul veac de la apari?ie noua religie se r?spânde?te în Egipt, Siria, Fenicia, Asia Mic?, apoi în Africa de Nord ?i numai foarte lent în provinciile europene; la Roma i-a fiin?? din vremea împ?ratului Claudius(41-54) o comunitate cre?tin?. În cursul sec.II d.Hr., cre?tinismul î?i clarific? doctrina, î?i cristalizeaz? propriile norme, delimitându-se net de religiile mistice elenistice, ?i începe confruntarea cu celelalte culte. Criza general? a societ??ii romane de la
|