|
Constantin cel Mare
(c. 280 - 337 d.Hr.)
Numele lui Constantin cel Mare este strans legat de Imperiul
Roman de Rasarit, de Constantinopol si de liberalizarea
crestinismului, recunoscut de el ca religie de stat. Fonsator al
Imperiului de Rasarit, al Constantinopolului si parinte al
crestinismului, Constantin este considerat primul imparat crestin,
care a deschis o noua perioada in istoria umanitatii - Evul Mediu.
Flavius Valerius Constantinus, viitorul "Constantin cel Mare",
s-a nascut intre anii 180/285 la Naissus in Dacia Medinterranea
(Nish, Serbia), ca fiu al ofiterului in armata romana, Constantius
I Chlorus si al Flaviei Iulia Elena - femeie de conditie sociala
modesta, fie din acel oras, fie dintr-un sat traco-moesic din
imprejurimi. Cativa ani mai tarziu Constantius a fost chemat la
curtea lui Maximianus, unde in anul 289 s-a casatorit cu Thodora,
fiica vitrega a acestuia (Elena era sotie nelegitima a lui
Constantius). Din acel moment sau cel mai tarziu in anul 293, cand
Constantius a fost inaltat la rangul de Caesar in Occident,
Constantin a fost adus la Sirmium si apoi la Nicomedia, la curtea
lui Diocletian, unde a ramas mai bine de 10 ani, fapt ce a avut
mare insemnatate pentru pregatirea viitorului imparat. Se presupune
ca impreuna cu el se afla si mama sa, Elena.
Sub Diocletian, Constantin a indeplinit functia de tribunus
primi ordinis in Asia si Palestina, iar sub Galerius a luptat
impotriva sarmatilor. Dupa moartea tatalui sau a fost proclamat
imperator de catre armata (25 iulie 306). S-a casatorit cu Flavia
Maxima Fausta, de la care a avut doi fii: Fl. Iulius Constantinus
si Fl. Iulius Constans.
Odata proclamat imparat, Constantin mostenea de la tatal sau
conducerea Britanniei si Galliei, alegandu-si ca resedinta orasul
Augusta Treverorum si luandu-si ca sarcina principala paza
frontierii Rinului, unde a si reputat o prima si mare victorie
asupra francilor. Dupa aceasta a urmat o intelegere cu Galerius,
cazandu-se de acord ca tanarul Constantin sa se multumeasca numai
cu titlul de Caesar, in timp ce Flavius Saverus era proclamat
Augustus, adaugand la teritoriul pe care deja il stapanea si
dioceza Spaniei. La 25 dec. 307, Constantin va fi recunoscut
Augustus. Maxentius, care in oct. 306 se proclamase imparat in
Italia, Spania si Africa, este declarat uzurpator.
In intelegerea cu Licinius, Constantin ocupa Spania in anul
310, apoi patrunde cu armata in Italia, infrange fortele mult
superioare ale lui Maxentius la Turin, Verona si in batalia
decisiva de la Podul Milvius de langa Roma, Maxentius isi gaseste
moartea (312 d.Hr.). toate provinciile occidentale ale imperiului
sunt astfel reunite sub autoritatea sa. La Roma, Constantin
desfiinteaza cohortele pretoriene si initiaza o politica favorabila
crestini |