|
Conceptia politica a lui Nae Ionescu, asa cum s-a afirmat ea in toata
perioada interbelica, are - dincolo de
variatiile tematice si argumentative, dincolo chiar de ezitarile ei
teleologice - o redutabila constanta: pozitionarea
antidemocratica. Democratia - mai ales in ipostaza ei liberala,
individualista - a fost consecvent apreciata ca raul
absolut al lumii moderne, motiv de a o supune unui incontinent
rechizitoriu. Discursul public al lui Nae Ionescu s-a
construit consecvent pe aceasta negatie fundamentala, pentru impunerea
careia a utilizat o varietate de argumente,
citeodata chiar contradictorii; daca subminau intr-un fel sau altul
credibilitatea democratiei, ele erau utilizabile si, prin
extensie, considerate bune, indiferent de natura lor ideologica (radical-
conservatoare, de extrema stinga sau de
extrema dreapta, anarhista). Intreaga actiune ideologica si politica a lui
Nae Ionescu a stat deci sub semnul acestui "nu"
inflexibil, intransigent fata de modernizarea politica declansata in
Occident inca din secolul al XVII-lea (prin impunerea
monarhiei constitutionale si prin afirmarea filosofiei politice a
drepturilor omului) si ajunsa in secolul trecut si in
Romania. Discreditarea democratiei, atit ca teorie cit si ca practica
politica, a fost asadar laitmotivul discursului public al
celui care avea un ascendent considerabil asupra "tinerei generatii", prin
rolul sau pedagogic (si care nu se reducea
doar la Universitate), si asupra opiniei publice, ca jurnalist redutabil
(indeosebi prin articolele sale de la Cuvantul, care
au facut din acest ziar unul din cele mai importante, mai citite, mai
influente publicatii ale timpului). Incepind, de pilda
cu "Descartes - parinte al democratismului contemporan", articol publicat
in 1921 in Ideea europeana, si ajungind la
articolul "Nationalismul de import" aparut 17 ani mai tirziu in Cuvantul,
si trecind desigur prin abundenta publicistica de
la acest ziar, dar si prin cursurile de "logica colectivelor", tema
antidemocratica este omniprezenta si obsesiva.
Arsenalul folosit de-a lungul acestei perioade impotriva
democratiei este variat, adesea eclectic, citeodata chiar
incongruent, dind astfel impresia ca e folosit conjunctural, potrivit
necesitatilor de moment, fara o ideologie politica
unificatoare si "inspiratoare". Scopul (delegitimarea democratiei) pare sa
justifice orice argument. Analitic, lucrurile par
sa stea in acest fel. In acelasi timp, retrospectiv si in ansamblu privite,
ideile negative se recompun - potrivit unor
virtualitati nebanuite anterior - intr-o constructie ideologica destul de
coerenta. Mai mult, in mesajele politice
naeionesciene, indiferent de momentul lor, sint frapante citeva constante
ideatice, cind mai dezvoltate cind mai sumare,
unele intr-o armura teoretica evidenta, motiv temeinic de a vedea in ele
directe abordari ideologice sau de a presupune
ca indaratul lor se afla o viziune ideologica articulata in linii mari inca
de la inceputuri. Totodata, este nein |