|
[pic]
Imaginea poetica, pe care ne-o sugereaza legenda, ilustreaza
realitatea: in incintea imensului amfitetru din Roma, au pierit, prin
moarte violenta, sute de mii de oameni si numeroase animale, sub ochii
unui public pasionat, in cadrul unor spectacole de o cruzime
inspaimantatoare .
Istoricul american Jhon Bryan , afirma ca , pentru cei mai multi
contemporani , numele Colloeumului evoca pe martirii crestini dati
prada fiarelor , in vreme ce Nero , tolanit pe un asternut din petale
de trandafiri , isi plimba prin jur privirilr blazate . Or, un
asemenea tablou sufera mai multe pacate . Mai intai, Nero nici nu a
stiut ca va exista un Colosseum , a carui piatra de temelie a fost
pusa , la patru ani dupa moartea sa . In al doilea rand , majoritatea
istoricilor ca nici un crestin nu a fost ucis in faimoasa arena . In
al treilea rand nimeni din Roma Antica nu vorbea de Colloseum , termen
care a aparut abia in sec. al VIII-lea al erei noastre , ci de
Amphiteatrum Flavium , dupa numele familiei din care facea parte
imparatul Vespasian . Acesta a hotarat sa inalte imensa constructie in
Cetatea Eterna , deoarece , dispunand de mana de lucru ieftina ,
furnizata de zecile de mii de prizonieri de razboi redusi la sclavie ,
voia sa ofere cetatenilor sai un nou centru de recreare . Principala
dificultate o constituia lacul din apropiere ,amenajat de Nero si care
a trebuit secat . Dar ternul a ramas imbibat cu apa , si pana in ziua
de astazi , expertii nu si-au putut explica cum au izbutit arhitectii
romani sa imlanteze un asemenea gigant intr-un lon atat de propice .
De forma eliptica , Colosseumul are axa mare de 188 m , axa mica
de 156 m si inaltimea de peste 48 m ( echivalentul a patru etaje ,fara
a pune la socotela doua etaje de subsol). Arena centrala (86x54 m)
este inconjurata de 80 de randuri de gradene de marmura si granit ,
in care puteau lua loc , dupa aprecierile romanilor , 80.000-100.000
de spectatori . Cifra pare exagerata , capacitatea reala fiind
aproximativ de 50.000 de locuri . Zidul exterior si culoarele
principale erau din blocuri de piatra , prinse intre ele cu carlige de
fier . Interiorul era realizat perte din piatra , parte din beton ,
totul fiind imbracat in caramizi . Lemnul a fost rareori utilizat si,
in general , in cantitati mici, cu exceptia arenei , care avea podeaua
din scanduri . Trapele si chenpengurile amenjate in dusumea permiteau
comunicarea cu instalatiile de la subsol , unde se gaseau canalele de
drenaj , custile animalelor , depozitele de arme etc.
De jur imprejurul amfitetrului , cele optzeci de arcade de la
parter reprezentau intrarile pentru public . Doua dintre ele - si
anume cele situate la extremitatile axei mici - erau interzise
spectatorilor de rand . Ele duceau la doua la doua sectoare rezervate
, ambele situate la mai putin de cinci metri de arena : unul destinat
imparatu |