|
Civiliza?ia ebraic? s-a constituit ?i a durat timp de 14 secole pe un teritoriu foarte restrans: suprafa?a Israelului era la început de aproximativ 15000 km2. Numeroaselor cutremure, vânturilor de?ertului, perioadelor lungi de secet? norilor pustiitori de l?custe, ?ân?arilor care r?spândeau malaria, invaziilor triburilor nomade, li se mai ad?ugau primejdiile permanente ale unei faune feroce de lei, ur?i, lupi, leoparzi ?i ?erpi venino?i. Cursurile de apa erau foarte pu?ine ?i s?race. Cu toate acestea, textele biblice numesc Palestina “?ara în care curge laptele ?i mierea”. C?ci daca vegeta?ia s?rac? a stepelor din nordul ??rii limita posibilit??ile economice ale evreilor doar la p?storit, în schimb în valea Iordanului cre?teau curmalul ?i trestia de papirus; iar pe coline vi?a de vie ?i smochinul, rodiul ?i m?slinul, arbori r??ino?i ?i arbori folosi?i la construc?ii (stejarul, cedru, chiparosul ?i sicomorul). În câmpiile v?ilor se cultivau orzul ?i grâul, iar p?storii cre?teau turme mari de de oi ?i capre.
Din imensul rezervor de popula?ii semite a coborât un grup numeros de semi?i nomazi condu?i de legendarul ?ef de trib Abraham. Penetra?ia lor lent? ?i pa?nic? în regiunile Siriei de azi e atestat? înc? din prima jum?tate a mileniului al II-lea î.C. În Egipt – unde unele triburi nomade au migrat în c?utare de p??uni pentru turme, majoritatea lor r?mânînd în Palestina – prezen?a lor poate fi pus? în leg?tur? cu apari?ia în valea Nililui a acelor popula?ii semite de imigra?i ?i tr?ind aproape în condi?ii de sclavie. În secolul al XIII-lea î.C., în timpul domniei lui Ramses al II-lea evreii erau pu?i la munci grele în construc?ii. Aceast? situa?ie a determinat fuga din Egipt. Aceste triburi semite sub conducerea lui Moise, au migrat din regiunea Deltei spre r?s?rit, str?b?tînd nordul Peninsulei Sinai, ocolind Marea Moart? prin sud ?i, trecînd Iordanul dinspre partea estica, au ajuns în Canaan.
În timpul acestei migra?i lente care a durat aproximativ 40 de ani evreii s-au organizat într-o confedera?ie de triburi, au trecut la o via?? sedentar? ?i au început ac?iunea de ocupare a Canaanului.
Teritoriul Palestinei, aflat sub suzeranitatea mai mult nominal? a Egiptului, era ocupat – la est ?i sud de Marea Moart? – de ora?e-state, de micile regate Amon, Moan, Edom; iar la apus, de-a lungul coastei mediteraneene, de canaaneeni. Înaintea acestora îns? Canaanul fusese ocupat de amoreeni, o alt? popula?ie semit?. Civiliza?ia amorean? se formase sub influen?a celei babiloniene ?i a celei egiptiene. Ora?ele erau mici ca întindere, dar erau bine organizate ?i puternic fortificate. Locuitorii foloseau unelte ?i arme de bronz, precum ?i obiecte de podoab? lucrate în aur, argint, filde? ?i pietre semipre?ioase. Religia lor, politeist?, avea evidente influen?e babiloniene. Anumite elemente de civiliza?ie ?i de cultur? amorean? au fost preluate ?i p?strate de noii veni?i, de canaaneni, care i-au împins pe amoreeni spre nord. Aceasta s-a petrecut pe la mijlocul mileniului al II-lea î.C., când teritoriul Palestinei ( pân? atunci sub suzeranitate babilonian? ) a trecut sub st?pânirea Egiptului. Pozi?ia geografic? a Palestinei îi asigura o importan?? particular? pentru comer?ul de tranzit cu regiunile r?s?ritene. S-au construit aici fortifica?ii, palate regale ?i temple egiptene.
C?tre sfâr?itul scolului al XII-lea î.C. canaanenii erau cunoscu?i c? întrbuin?au fierul în construc?ia carelor de lupt?. R?zbonici, dezvoltând o via?? urban?, pu?in dota?i îns? pentru art?, manifestau în schimb o înclina?ie deosebit? pentru comer?. Caracterul complex al culturii canaanene este demonstrat ?i de religia lor: cu zeit??i egiptene, babiloniene ?i locale. Divinitatea lor suprem? era Baal – la origine zeul naturii, al fertilit??ii, devenit mai târziu zeul cerului, al furtunii ?i al ploii, protectorul prin predefini?ie al vie?ii agricole Aceasta este deci ambian?a cultural? ?i de civiliza?ie material? în care vor p?trunde, înc? din secolul al XII-lea î.C., evreii.
Momentul politic era favorail. Egiptul era amenin?at de hiti?i, de babilonieni ?i de asirieni, discordiile ?i rivalit??ile interne sl?beau for?a de rezisten?? a canaaneenilor. La început triburile nomade ale evreilor au între?inut rela?ii pa?nice cu cananeeni; ?i nu rareori se întâmpla ca un clan israelit mai slab s? solicite protec?ia unui uuni trib canaanean mai puternic. Au fost ?i conflicte armate numeroase, dar fiind dep??i?i de superioritatea militar? a canaaneenilor ?i fiind lipsi?i de experien?? de r?zboi, evreii au
|