|
Impactul cel?ilor în istoria antic? a Europei s-a f?cut sim?it în mai pu?in de dou? secole: de la cucerirea nordului Italiei în sec.al V-lea (Roma a fost atacat? în anul 390) pân? la jefuirea sanctuarului lui Apollon de la Delfi, în anul 279. La pu?in timp dup? aceea, destinul istoric al cel?ilor este pecetluit: prin?i între expansiunea triburilor germanice ?i presiunea Romei, puterea lor nu înceteaz? s? decline. Dar cel?ii erau mo?tenitorii unei protoistorii deosebit de bogate ?i creatoare. Or, dup? cum vom vedea, informa?iile aduse de c?tre arheologie sunt de o mare importan?? pentru în?elegerea religiei celtice.
Protocel?ii sunt, foarte probabil, autorii culturii zise a “câmpurilor de urne” (Urnfield - desemnat? astfel pentru c? mor?ii erau incinera?i ?i cenu?a lor depus? în urne, îngropate apoi în cimitire), elaborat? în Europa Central? între anii 1300-700. Ei locuiau în sate, practicau agricultura, utilizau bronzul ?i incinerau mor?ii. Primele lor migra?ii (sec. X-IX) i-au adus în Fran?a, în Spania ?i în Marea Britanie. Între anii 700-600, întrebuin?area fierului s-a r?spândit în Europa Central?; este cultura zis? Hallstatt, caracterizat? printr-o stratificare social? destul de marcat? ?i prin rituri funerare diverse. Probabil c? aceste inova?ii au fost rezultatul influen?elor culturale iraniene, vehiculate de cimerieni (originari de la Marea Neagr?). Atunci s-a constituit aristocra?ia militar? celtic?. Cadavrele (cel pu?in acelea ale c?peteniilor) nu mai erau incinerate, ci, împreun? cu armele lor ?i cu alte obiecte pre?ioase, erau depuse într-o c?ru?? ?i îngropate apoi în camere funerare acoperite de o movil?. C?tre anii 500, în timpul celei de-a doua epoci a fierului, cunoscut? sub numele de La Tčne, creativitatea artistic? a geniului celtic a atins apogeul. Piesele de orfevr?rie ?i nenum?ratele obiecte de metal, scoase la lumin? de s?p?turi, au fost calificate “o glorie a lumii barbare, o mare, de?i limitat?, contribu?ie a cel?ilor la cultura european?.”
Dat? fiind penuria de izvoare scrise asupra religiei, documentele arheologice sunt de nepre?uit. Gra?ie s?p?turilor, se ?tie c? cel?ii acordau o mare importan?? spa?iului sacru, adic? locurilor consacrate, dup? reguli precise, în jurul unui altar pe care se efectuau sacrificii. (Dup? cum vom vedea, delimitarea ritual? a spa?iului sacru ?i simbolismul “Centrului Lumii” sunt consemnate de autorii antici ?i se reg?sesc în mitologia irlandez?.) Tot gra?ie s?p?turilor, se ?tie c? diverse tipuri de ofrande erau depuse în pu?uri rituale de doi pân? la trei metri adâncime. Ca ?i brothros-ul grecesc sau mundus-ul roman, aceste gropi rituale asigurau comunicarea cu divinit??ile lumii subterane. Asemenea pu?uri sunt atestate din mileniul al II-lea; ele erau pline cu obiecte din aur ?i argint, îngr?m?dite în c?ld?ri ceremoniale bogat decorate. (Amintirea acestor
|