|
Ca toate celelalte orase, Câmpulungul a trecut în evolutia sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV sa devina oras. Aceasta evolutie a fost determinata de sporirea numarului de locuitori, de cresterea continua si intensa a productiei mestesugaresti si a schimbului de marfuri. În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep sa patrunda si sa se stabileasca meseriasi si negustori sasi. Comunitatea saseasca care se formeaza aici era condusa de un greav ( comes ), ultimul dintre ei fiind Laurentiu de Longo Campo, piatra lui funerara se afla astazi în biserica Baratiei si constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Tara Româneasca si în acelasi timp prima mentiune scrisa a orasului. Inscriptia este datata în anul 1300 si are urmatorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC." ( "Aici este înmormântat comitele Laurentiu din Câmpulung, spre pioasa amintire, în anul Domnului 1300." ).
Din cauza "cumplitelor vremi" nu aflam documente sigure care sa fixeze cu exactitate în timp întemeierea orasului Câmpulung. Sunt istorici care sustin ca orasul Câmpulung a fost înfiintat de cavalerii teutoni în prima jumatate a sec. XIII, iar alti cercetatori, bazati pe traditie si mitologie, sustin localizarea orasului catre sfârsitul sec. XIII, în relatie cu descalecatul lui Negru Voda ( Radu Negru ).
Pânza orasului Câmpulung, cel mai însemnat si mai peremtoriu izvor privitor la obstea Câmpulungului, care contine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, mentioneaza ca cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orasului îl daduse lui Matei Basarab, "prea luminatul, blagocestivul si de Hristos iubitorul, raposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 ( 1292 )."
Din anul 1330, dupa victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung îsi stabileste resedinta de scaun Basarab I ( cca. 1310-1352 ), primul domnitor al statului independent Tara Româneasca. Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic si administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu ( 1364-1377 ), urmasul la tron al lui Nicolae Alexandru ( 1352-1364 ), fiul marelui Basarab, muta capitala tarii la Curtea de Arges.
Asezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura din Evul Mediu între Tara Româneasca si Transilvania, orasul devine punct vamal, pomenit pentru prima data din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabileste obligatia negustorilor brasoveni ce trec cu carele de marfuri prin Pasul Bran sa plateasca la Câmpulung, ca taxa vamala, o "treizecime".
Dupa mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Arges, Câmpulungul continus sa aiba calitatea de resedinta domneasca temporara. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localitati din tara, în care îsi stabilea resedinte temporare.
Atât Basarab I, cât si fiul si urmasul sau la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântati la Câmpulung. Piatra tombala a acestuia din urma se pastreaza si astazi în biserica din Complexul voivodal Negru Voda: "În luna noiembrie 16 zile a raposat marele si singur stapânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 ( 1364 ), indictionul 3, vesnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavona, cunoscut pâna acum în Tara Româneasca.
|